Rusia vrea să omologheze drept eurosceptici pe unii mai vocali din USL și să cupleze critica la UE cu antiamericanismul și "pacifismul" anti-NATO

• USL caută să-și apropie electoratul naționalist
• Adevărata linie a președintelui de_senat și președinte al PnL 
• Şeful grupului ALDE (din care face parte PnL): "Identitatea naţională este un concept criminal care poate duce în cele din urmă către camerele de gazare"
  

Vocea Rusiei :

Naşterea euroscepticismului românesc

Până de curând se părea că eurosceptici români pur şi simplu nu există. Fireşte, un anumit procent de cetăţeni cu o atitudine negativă faţă de Uniunea Europeană sau Occident a existat, însă euroscepticii nu au avut nicio posibilitatea de a influenţa discursul social sau politic.

 

Venerarea Occidentului, a valorilor liberale, a SUA şi a NATO au fost criterii obligatorii pentru un ziarist, politician sau persoană publică de încredere. În fiecare an, pe 4 iulie, toate canalele româneşti de televiziune au difuzat ceremonia de marcare a Zilei Independenţei SUA, organizată de Ambasada americană la Bucureşti, iar politicienii români, prezenţi la ceremonie, şi-au exprimat entuziasmul şi devotamentul veşnic faţă de „principalul partener strategic”. Recentul referendum privind demiterea preşedintelui Traian Băsescu a schimbat radical situaţia.

Liderii UE, inclusiv preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, l-au sprijinit public pe preşedintele Băsescu. După cum au recunoscut liderii opoziţiei, tocmai presiunea exercitată de Barroso i-a obligat să accepte introducerea cvorumului, ceea ce l-a şi salvat pe Băsescu de la demitere. Nepopularul preşedinte român s-a bucurat de sprijinul direct al câtorva oficiali şi diplomaţi americani, iar ambasadorul american la Bucureşti, Mark Gitenstein, a făcut în repetare rânduri declaraţii publice percepute de presa proprezidenţială drept sprijin acordat lui Băsescu, iar de mass-media de opoziţie – drept amestec grosolan în treburile interne ale României.

O parte a societăţii româneşti a fost şocată de aceste acţiuni ale liderilor occidentali. Într-o anumită măsură s-a erodat încrederea în politicienii şi instituţiile guvernamentale europene, în Uniunea Europeană şi în presa occidentală. Pentru prima dată, sfera publică şi-a permis să critice acţiunile Uniunii Europene şi SUA şi să remarce că România este subordonată ţărilor occidentale. Politicienii şi ziariştii români nu se sfiesc în declaraţii. Fostul preşedinte interimar, Crin Antonescu, a declarat într-un interviu televizat că Occidentul a făcut presiuni asupra lui şi a lăsat să se înţeleagă dorinţa revenirii cât mai rapide a lui Băsescu în fotoliul prezidenţial. Presa română de opoziţie este plină de titluri antieuropene şi antiamericane: „Cum poate lupta Parlamentul împotriva presiunii lui Merkel şi Gitenstein?”, „De ce Ambasada SUA îl sprijină pe Traian Băsescu?”, „După 300 de ani de libertate ne-am pierdut din nou independenţa”, „Noi suntem o colonie” şi multe altele.

În interviul acordat portalului inpolitics.ro, istoricul şi publicistul Zoe Petre, fostul consilier al preşedintelui Emil Constantinescu, explică situaţia existentă prin acţiunile politicienilor europeni şi americani: „Există un trend în mass-media de îndepărtare a României de Occident, în ideea că Occidentul a nesocotit votul românilor. Aceasta este consecința directă a atitudinii aproape dictatoriale a autorităților de la Bruxelles și de la Washington care au refuzat în mod constant să asculte argumentele rivalilor lui Traian Băsescu și au repetat ideile aberante pe care le-a susținut propaganda portocalie. Toate acestea au favorizat o stare de profundă nemulțumire, mulți români s-au simțit jigniți fiindcă Occidentul nu a vrut să asculte vocea poporului”.

Într-o perspectivă scurtă, este puţin probabil ca apariţia euroscepticismului românesc să schimbe situaţia din ţară, unde nu există forţe politice care ar dori să folosească sloganuri antieuropene sau antiamericane. Liderii opoziţiei, în pofida nemulţumirii lor faţă de acţiunilor politicienilor occidentali, îşi reiterează angajamentul lor ferm faţă de idealurile „integrării euroatlantice şi europene” şi speranţa că Occidentul va înţelege totuşi că ei pot fi parteneri la fel de devotaţi şi potriviţi ca şi Traian Băsescu.

La nivelul alegătorilor de rând, situaţia este cu totul alta: judecând după afirmaţiile internauţilor români, supunerea faţă de directivele Uniunii Europene şi SUA deja nu mai stârneşte încântare în rândul unei părţi considerabile a populaţiei. Ultimele „hituri” ale segmentului românesc de internet au fost declaraţiile traduse în limba română ale lui Nigel Farage, cunoscut eurosceptic şi deputat în Parlamentul European din partea Partidului Independenţei Regatului Unit, care au fost accesate de zeci de mii de ori. Scrisoarea deschisă a cunoscutului jurnalist Victor Ciutacu, în care el îi cere preşedintelui Comisiei Europene „să-l ia la el acasă pe Băsescu” şi „să dea posibilitatea poporului român să-şi decidă singur soarta, democratic, fără impuneri discreţionare şi ilegale din afară”, a fost larg răspândită în reţea. Această scrisoare a devenit un fel de manifest al alegătorilor nemulţumiţi de amestecul UE în politica internă a României.

Nu se poate spune că sprijinul acordat de politicienii occidentali lui Traian Băsescu este singurul factor care contribuie la apariţia sentimentelor antieuropene. O cauză importantă a euroscepticismului este şi criza economică europeană, percepută de mulţi alegători români ca o problemă „a europenilor bogaţi” pentru care „plăteşte” periferia europeană săracă. Factorii politici şi economici sus-menţionaţi au creat condiţiile pentru apariţia alegătorilor care se pronunţă împotriva UE şi SUA. În prezent, în România nu există o forţă politică capabilă să-i atragă pe aceşti alegători de partea sa. Va apărea o astfel de forţă în viitor? 

O va dovedi timpul.