21 martie 2012

Totalitarismul inversat



În cartea "Democracy Incorporated: Managed Democracy and the Specter of Inverted Totalitarianism'' ("Democrația S.A.: democrația dirijată si spectrul totalitarismului inversat''), se descrie aceasta formă nouă de totalitarism, cel inversat. Care merge braț la braț cu modelul statului corporatist și cu statul-Providență. Decizia - conform noii orientări - nu mai trebuie să aparțină nici executivului, nici legislativului, și in nici un caz, cetățeanului.

Autorul cărții (apărută în 2008) este profesorul american Sheldon S. Wolin. În arhiva fostei reviste Cuvântul este un articol care descrie cartea lui Wolin. Autorul are vederi de stânga, dar cele scrise în carte ar trebui să ne pună pe gânduri:

Probabil cel mai controversat aspect al cartii este introducerea conceptului de "totalitarism inversat" (inverted totalitarianism) in discutarea regimului politic american. Wolin nu pare sa fie preocupat, in stilul manualelor de sovietologie, sa ofere o definitie riguroasa. Din contra, cititorul este invitat sa-si compuna singur notiunea dupa parcurgerea reflectiilor disipate in cuprinsul volumului. Prin urmare, prin TI s-ar intelege acel regim politic care, spre deosebire de cele ale secolului precedent, nu este conceptualizat ca o ideologie, nu este rezultatul preluarii pe cale (contra)revolutionara a puterii, nu beneficiaza de un partid politic unic, nu foloseste violenta pentru a distruge opozitiile de orice fel si nici nu mobilizeaza societatea subordonand-o telurilor unui lider "charismatic" (p. XIII). TI este produsul inconstient (i.e. neplanificat) al majoritatii americanilor care au renuntat sa-si asume cu seriozitate rolul de cetateni (p. 40), al cooperarii dintre "piata libera" (ghilimelele apartin lui Wolin), complexul corporatist-militar, media, tehnocrati si oamenii politici. 

Se poate face o paralelă și la europeism, așa cum este el definit de către Václav Klaus în eseul său din 2006, "Ce este europeismul ?":

Se poate spune, deasemenea, că europeiştii doresc, în procesul lor de luare a deciziilor la nivel supranaţional, să elimine politica (deoarece aceştia visează la crearea unei societăţi apolitice), precum şi să introducă un sistem de luare a deciziilor, care ar fi simplificat şi incontrolabil. Acesta este motivul pentru care pledează pentru post-democraţie şi zâmbesc graţios spre apărătorii depăşiţi şi de modă veche ai bunei şi vechii democraţii şi ai bunei politici "politice" de altădată. Din moment ce ei sunt (şi le place sa fie) departe de cetăţeni, cum ei nu văd cetăţenii şi nu ajung la ei în mod direct, au nevoie de diverse colectivităţi, grupuri şi grupări, cu care pot face aranjamente la o scară mare (fie să-i urmeze orbeşte sau să le suprime şi complice viaţa). Acesta este motivul pentru care le place conceptul corporatist al parteneriatelor sociale, motivul pentru care preferă big business-ul şi marile sindicate, de aceea ei vor compensări tip Galbraith (la nivel macro, nu în piaţă, care funcţionează la nivel micro). Din moment ce ei nu doresc să fie sub controlul strict al cetăţenilor, este convenabil pentru ei să trateze cu diverse ONG-uri, care - cel puţin asta speră ei - le dau o legitimitate care altfel le-ar lipsi, şi ţin loc de "vocea poporului ", chiar dacă acesta este un popor foarte ciudat. 

*   *   *

Un articol tradus despre totalitarismul inversat, preluat de pe blogul INFORMAȚII NECESARE:

Totalitarismul inversat

Privatizarea serviciilor publice şi a funcţiilor reprezinta evoluţia si transformarea constantă a puterii corporative într-o formă politică, într-un partener integral, chiar dominant,  al statului" - Sheldon S. Wolin

Lovită de o boală terminală, societatea tradiţională nu mai poate evita declinul. De decenii, instituţiile politice care intretineau si ocroteau o Republica bazata pe libertatea şi responsabilitatea individuala se estompeaza din memorie. Apărătorii a tot ceea ce a făcut din America un exemplu stralucitor al libertatii  umane sunt atacati şi ridiculizati pentru ca pastreaza un sistem de morală şi etică bazat pe demnitatea fiecărui individ. Cei mai multi considera ca vinovati de acest esec sunt politicienii care mijlocesc programele sociale pentru mase. Daca definitia unui politician ca fiind un ticalos demn de a fi condamnat este evidenta, sursa care sta la baza declinului, cea care macina cultura provine din diferite directii.

Tendinţele catre despotism sunt vizibile pentru toata lumea. Cei mai multi prefera sa isi acopere ochii, deoarece acceptarea adevarului letal le-ar solicita un raspuns proactiv. Ideea că un dictator unic va confisca puterea şi va stapani ca un tiran pare străină multor plebei. Cu toate acestea, ştirile de zi cu zi care curg dinspre mass-media corporatistă, construite pe lipsa de raportare a realității şi pe ignorarea adevărului fundamental, oculteaza şi inlocuiesc evenimentele zguduitoare de pe pamant cu povesti lipsite de sens.

Ca  urmare, semnificaţia conceptului de  totalitarism inversat, asa cum este definit de către Sheldon S. Wolin merită o examinare.
"Totul este mereu si mereu numai politica si in mare masura aceasta este netemperata de politic. Certurile de partid sunt ocazional expuse public astfel incat se poate observa ca se face politica in mod continuu, între diversele facţiuni ale partidului, ale grupurilor de interese, ale puterilor corporative aflate in competitie precum si intre concernele rivale din mass-media. Desigur, momentul culminant este cel al alegerilor naţionale, atunci când atenţia naţiunii este solicitată pentru a face o alegere de personalităţi, mai degrabă decât o alegere intre mai multe alternative. Ceea ce lipseste insa este politicul, determinarea de a găsi binele comun in hăţişul de minciuni bine finanţate, extrem de bine organizate, a intereselor perseverente, care urmăresc obtinerea de  favoruri guvernamentale, copleşind reprezentantii guvernului şi ai administraţiei publice cu o mare de cash.
.
Urmariti interviul cu Sheldon Wolin pe YouTube pentru un rezumat al punctelor sale de vedere.

Pentru un studiu în profunzime al ideilor lui Wolin se poate citi Managed Democracy and the Specter of Inverted Totalitarianism

El pune următoarele întrebări:
1-Are  demosul un viitor in epoca globalizarii, a reţelelor de comunicare instant şi a  frontierelor libere ?
2- Mai  este inca "demos"-ul o notiune compacta, un corp cu o "voinţă" şi o "identitate" care dureaza peste timpuri ?
3- Mai este demosul o notiune coerentă in epoca bloggerilor politici ?
4- Mai este timp pentru o politică autentica care sa reflecte caracterul  pluralist al realităţii ?
El defineşte democraţia astfel :
"Democraţia se refera la condiţiile care fac posibil ca oamenii obişnuiţi să-şi îmbunătăţească propria viata, devenind "fiinţe politice" care-i pot determina pe cei de la putere să răspundă speranţelor şi nevoilor lor. Ceea ce este în joc în politicile democratice este ca oamenii obisnuiti femei şi bărbati sa poata recunoaşte dacă preocupările lor sunt cel mai bine protejate şi cultivate sub un regim ale cărui acţiuni sunt guvernate de principiile de egalitate in fata legii, corectitudine, un regim în care fiecare ia parte la viaţa politică, impartasind o viaţă comună in care fiecare isi gaseste forma specifica de auto-împlinire. Democraţia nu inseamna doar activitate in grup, ci inseamna gestionarea comună a acelor puteri care afecteaza direct si semnificativ conditiile de viata atat pentru cei din jur dar si pentru sine".
Puterea de influenta a corporatiilor transnaţionale demonetizeaza orice noţiune idealistă că democraţia provine din vocile oamenilor. Influenţa cea mai importanta vine din mesajul propagandist al mass-mediei. Economia corporatista dicteaza parametrii dezbaterii publice. Cancanurile înlocuiesc analiza profunda. Cheltuirea banilor induce o pofta fara sens a ingurgitarii unui consum toxic. Formarea "culturii populare" este menita nu doar să prosteasca publicul dar si sa confere normalitate acceptarii calitatii indoielnice a mondenitatii. Respingerea dialogului istoric privind natura omului si rolul unei guvernari corecte le inlocuieste cu meniul contrafacut al "drepturilor de intretinere" si al "drepturilor care se cuvin".

In articolul Fugitive Democracy: Sheldon Wolin and contemplating the local se poate remarca urmatorul citat care oferă o imagine de ansamblu privind apatia  politică ce determina pe cineva sa accepte o cultură nebuna, rupta de realitate.
"În cadrul politicii economice care se dezvolta in prezent, Wolin discerne o miscare "anti-politică", care coordonează impreuna corporatiile si statul indreptandu-le pe un curs catre Supraputere - definita ca fiind "un sistem de putere costisitor, care nu accepta alte limite decat cele pe care alege să si le autoimpuna "(p. Xvi.) Intrucat aceasta politica economica "postmodernă" tinde catre Superputere, cei aflati pe poziţii de autoritate cer o noua forma de cetăţean si anume: "cetăţean al imperiului". Sheldon Wolin aminteşte de presedintele american George W. Bush care în timpul momentelor tensionate de după 11 septembrie 2001 îi îndemna pe oameni să-si demonstreze cetăţenia prin consum: "uniti-va, cheltuiti, si zburati cu avionul" (590). Această preocupare pastorală a preşedintelui este o emblema a puterii posmoderniste a economiei politice care asimileaza "cultura civică" cu un avion aplatizat ce apare din structurile dinamice ale intervenției suverane a Supraputerii asupra chestiunilor politice globale. Cel mai bun lucru pe care cetăţenii il pot face este sa-si dovedeasca patriotismul prin supunerea in fata autoritatii stabilite fără vreun cuvânt de protest sau vreo deviere (de aici vine incurajarea de a se "uni"). Decat sa-si iroseasca timpul si energia facandu-si griji cu privire la continua schimbare a formelor  comune de viata - de la retelele care ne leaga de vecinii apropiati sau indepartati – cetateanul postmodern se confrunta cu multiplele oferte disponibile pentru care trebuie sa decida la Starbucks-ul cel mai apropiat, citind ultimele oferte de pe eBay in timp ce asculta muzica de la iPod asteptand sa se descarce pe propriul iBook ultimele melodii de la iTunes. Avand atat de multe de facut, de ce sa ne mai facem griji cand reprezentatii nostri sunt platiti sa gandeasca pentru noi ? "Cetateanul imperiului", conform Superputerii - este un individ supus, apolitic, detasat, cu miscari coordonate de ritmul televiziunilor incepand cu securitatea de acasa si terminand cu satisfactia perpetua la cumparaturile din mall. "Superputerea are nevoie de cetateanul imperiului", spune Wolin, "cineva care accepta in mod necesar discrepanta dintre grijile sale si ale celor care detin puterea, care saluta eliberarea de povara obligatiilor obstesti si care este un patriot fervent". (565)
"Cetăţeanul imperiului" este cu adevărat  nebun. Imperiul care înconjoară un participant neangajat în cea mai noua escaladare auto-impusa a sclaviei este rezultatul final al statului corporativ.


Analistul progresist Chris Hedges adaugă punctul său de vedere, în clipul video Inverted Totalitarianism: Brand Obama and the Corporate State.

Talentul lui Hedges în privința descrierii statului corporatist cu toate ororile sale este bine cunoscut. Cu toate acestea, vocea sa puternică nu se face auzită pe coridoarele puterii reale. Economia dicteaza ce trebuie sa se vanda si unde. Publicitatea este mesajul care este acceptabil spre a fi crezut. Iar limitele abilitatății cuiva de a gândi şi a acţiona raţional sunt controlate de totalitarismul inversat, care este de fapt creatia noastra.

A da vina pe forţe externe pentru toate relele societatii este cel mai comod lucru. Atâta timp cât indivizii sunt pasivi si accepta conditia de aservire si de inrobire, tiranii establishmentului cultural vor exploata turma (sheeple) la fiecare pas. Existenţa noastră unică este explicata prin rezistenţa la orice formă de tiranie care apare in drumul nostru. In ciuda acestui drept fundamental si natural, marea parte a cetatenilor cad pradă conceptiei fictive a aşteptărilor limitate.

Consecinţele îngrozitoare care decurg de pe urma societăţii totalitare reprezinta responsabilitatea fiecarei persoane care refuză să conteste sistemul. Rezistenta impotriva unei autoritati imorale este datoria noastra civică primordiala. Responsabilitatea noastră declarata este de a aboli statul corporatist si guvernanta globala care înrobeşte planeta.

Decuplarea  progresistilor (de stanga) de contextul istoric al principiilor legii naturale este miezul cauzei nereusitei oricarei coalitii antisistem. Visele comune trebuie să devină convingeri practice. Atâta timp cât utopiştii refuză să accepte lecţiile si valabilitatea filosofiei conservatoare autentice, tactica "Divide et Impera" a Noii Ordini Mondiale va continua.

Implozia economică din ultimii ani este de necontestat. Consolidarea puterii continua deoarece oamenii obişnuiţi se supun autorităţii represive. Din păcate, indiferenţa faţă de propriul "respect de sine" este primul rezultat al acestei bolnave "culturi populare". Abandonul civilizatiei occidentale este aproape complet, dar nu este definitiv. Totalitarismul este o crimă împotriva umanităţii. Depinde de fiecare sa-si indeplineasca datoria de  nesupunere civica.

4 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Superba prefata !
Chiar bajbaiam (inconstient) incercand sa fac analogia cu ceea ce se intampla in Europa,acum.M-a pus pe ganduri articolul si m-am tot gandit pe drum la el.
Imi place sa traduc articole de tip "basics" cum e asta pentru ca asa intru in esenta a ceea ce vrea sa exprime si inteleg mult mai in profunzime decat la o simpla citire. E ca si cum as invata pentru un examen :)
Pentru mine personal este un mare castig si un mare privilegiu sa pot citi si afla astfel de lucruri.
Ceea ce faci tu, aducand astfel de articole si punandu-ne la curent cu probleme esentiale,reale ale lumii in care ne regasim si noi cu ale noastre este un mare noroc pentru noi.Eu il consider un dar care ne deschide mintile ....Ceea ce e de nepretuit :)

Riddick spunea...

Ehe, timp să am eu, aș tura motoarele la maxim. :)

Crystal Clear spunea...

O sa incerc si eu sa mai traduc cate ceva .Pentru mine este cateodata fascinant ceea ce citesc..

Crystal Clear spunea...

Preiau si eu pe blog si FB


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Hunor Kelemen, 2012: "Sigur, vorbim despre Statele Unite ale Europei şi eu, din acest punct de vedere, pe termen lung, văd o ieşire din situaţia actuală prin crearea acestei structuri. Atunci şi România, ca stat, va avea o autonomie în interiorul Statelor Unite ale Europei, în interiorul „statului mare". Trebuie să tindem către aceste lucruri şi să discutăm foarte sincer şi foarte deschis".

Postări populare: