Noua Republică, vechile tabuuri, şi dreapta political correct

M-am uitat la manifestul politic al mişcării Noua Republică, recent apărut, şi sunt cam dezamăgit. 

Aceleaşi clişee - vechea paradigmă dreapta vs. stânga, delimitări de o dreaptă românească din trecut, cea extremistă, alte delimitări, faţă de un extremism generic din prezent, mai mult trâmbiţat de mass-media decât existent sau semnificativ. Nicio delimitare explicită de extremismul dizolvant europeist, de aşa-zisele "state Unite ale Europei", ori de internaţionalism sau progresism.

Nu sunt menţionate, ca atare, noţiuni precum: interesul naţional, identitate naţională, suveranitate naţională şi statală, toate incompatibile cu aşa-zisa "unificare europeană", noua sintagmă internaţionalistă a zilei, după marginalizarea sintagmei "integrare europeană".

Din Crezul politic:

Un Stat modern care sprijină participarea cetăţenilor la procesele democratice.

Un Stat în care votul la referendum devine lege, nu tocmeală.

Ca oameni, murim singuri şi ne salvăm împreună. Ca naţiune, dăinuim doar oferind un răspuns robust provocărilor istoriei. Europa trece printr-o criză instituţională fără precedent. România merită lideri capabili să depăşească nivelul parohial al unor discuţii despre supravieţuire.

Principalul partid de guvernământ, PDL, nu a dorit referendum nici la momentul aderării la UE, nici la ratificarea Tratatului de la Lisabona, şi nici acum nu doreşte referendum în chestiunea regionalizării.

Care ar fi soluţiile la criza instituţională fără precedent ?  Desigur, nu "more Europe" ! Dar de ce n-o spun ?

Manual de luptă - Tradiţie şi noutate:

Stânga românească nu s-a delimitat niciodată, în sens moral sau juridic, de comunism. Noua Republică respectă cu pioşenie memoria victimelor tuturor dictaturilor de extremă stânga sau extremă dreapta. Noua Republică respinge fără echivoc orice derapaj al dreptei în extremism, colectivism, fascism, anti-semitism, teoria conspiraţiei, naţionalism tribal sau negarea Holocaustului sau a Gulagului.

Socialismul (fie el şi deghizat în socialism-liberal) instigă la invidie şi ură de clasă. Capitalismul creează locuri de muncă și stabilitate. Guvernarea de dreapta garantează o imagine pozitivă a României în ochii pieţei libere. Stânga ne lasă la cheremul cămătarilor şi a statelor cu trecut şi prezent comunist.

Miza acestei lupte politice este salvarea României. Patru ani cu stânga la putere înseamnă bascularea spre faliment și incapacitate de plată. Modelul Greciei ne dă de gândit.

Grecia nu a ajuns în starea de acum numai datorită stângii. Trecerea de la drahmă la euro, în 2001, a fost un consens al tuturor forţelor politice. Criza şi eventuala trecere la euro pot lăsa România la cheremul unor state care nu au avut trecut comunist, cel puţin nu ca întreg.

Este bine că se fac delimitări. Dar parcă prea se tot invocă vechi clişee şi tabuuri lansate de decenii de propaganda de stânga, care a căutat permanent culpabilizarea dreptei:

"După cel de-al doilea război mondial, gaulliştii şi comuniştii au monopolizat scena politică franceză. Este o alianţă tacită, li se spune gaulo-communistes. Dreapta conservatoare a fost instrumentalizată, complexată, pentru cele petrecute în timpul celui de-al doilea război mondial, a decontat politic episodul Vichy, şi a apărut gaullismul ca surogat al dreptei. Comuniştii au fost legitimizaţi prin participarea lor la Rezistenţă, trecându-se cu vederea episodul lor colaboraţionist 1939-1941 (în urma pactului Germania-URSS din 1939). Acest tip de propagandă a avut succes timp de decenii, dar la un moment dat nu a mai ţinut. Este valabil şi la nivel european, unde datorită lui Margaret Thatcher avem un Tony Blair, datorită lui Aznar avem un partid socialist spaniol democratizat, iar în Franţa stânga se vede nevoită să abandoneze treptat tezele marxiste".

Thierry Wolton (2007, într-o emisiune TV)