Nu toţi pot fi sclavi la Patriciu, deh...

Ruşii au un proverb: "Când n-ai peşte, şi racu-i peşte". 

Nahoi scrie un articol în Adevărul, în care plânge pe umărul sclavului salariat din România, plătit prost, dar care produce articole de calitate, cerute la export. 

Apoi, trece deodată la chestiunea absorbţiei fondurilor europene, pe care le vede ca panaceu universal al problemelor din "România profundă":

Rochia de 200 de euro purtată de Kate Middleton, Ducesa de Cambridge, la întâlnirea cu Michelle Obama, a fost fabricată în România, scrie „Daily Mail". Ce veste bună pentru provincialismul nostru! Facem pasiune pentru un tenor amator care câştigă un concurs de televiziune în Spania, ne mândrim cu românca de la Hollywood care le face unghiile vedetelor, ne agităm pentru concursuri de mâna a doua gen Eurovision. Perdanţi ai mizelor mari, ne consolăm în universul mic, de mahala. Doar că muncitorii care au lucrat la rochia ce a făcut înconjurul lumii primesc un euro pe oră pentru prestaţia lor.

Am discutat nu demult cu responsabilul pentru fondurile europene din Guvernul Valoniei. Regiunea belgiană de limbă franceză seamănă întrucâtva cu anumite părţi din România. Zonă minieră şi de industrie metalurgică, a decăzut puternic în anii '80. În unele oraşe, precum Charleroi, rata şomajului trece şi azi de 20 la sută.

Regiunea atrage însă cu succes fonduri europene. Le investeşte în centre de cercetare pentru aplicaţii industriale, proiecte de ecologizare, turism şi - atenţie! - în şcoli, universităţi, spitale, cultură, centre sportive şi de recreere. Nu întâmplător, Opera din Liege este într-un amplu proces de renovare, Mons va fi capitală culturală europeană în 2015, Liege candidează la organizarea Expoziţiei mondiale din 2017. Toate aceste investiţii sunt susţinute de Comitetul pentru dezvoltare industrială al regiunii.

Nahoi vorbeşte de comparaţii între Valonia şi "anumite părţi din România", dar decalajul istoric este foarte mare. Până la universităţi şi teatre de operă, suntem condamnaţi să traversăm deşertul "dumpingului social". Au făcut acest lucru Irlanda, Grecia, Spania şi Portugalia, în anii '70-'80. 

Atenţie la mirajul "eurozonei", s-ar putea să descoperim adevărul amar - în "lacul albastru cu steluţe galbene" nu-i decât nisip fierbinte.