19 februarie 2010

Niger-Iran : conexiune radioactivă ?


În Niger a avut loc o lovitură de stat militară în urma căreia a fost răsturnat dictatorul Mamadou Tandja, la putere din 1999. Spre finalul celui de-al doilea mandat, la începutul lui 2009 (Constituţia prevede maxim două mandate pentru aceeaşi persoană), lt.col.(rez.) Mamadou Tandja îl doreşte pe cel de-al treilea, aşa că apare o "mişcare cetăţenească de sprijin" pentru cel de-al treilea mandat al lui Tandja. Purtătorul de cuvânt al acestuia anunţă un referendum pentru o nouă Constituţie, planificat pentru mijlocul lui 2009, în dezacord cu deciziile Curţii Constituţionale. Mişcarea aduce mult cu planul lui Manuel Zelaya din Honduras (care a eşuat). Dar lovitura de stat soft a lui Tandja reuşeşte, pe 26 mai dizolvă parlamentul (are dreptul, maxim odată la doi ani, cu alegeri generale programate în maxim trei luni), iar pe 27 iunie 2009 acesta suspendă guvernul şi anunţă că va guverna prin decrete. În august, câştigă referendumul pentru al treilea mandat, şi anunţă proiecte faraonice de miliarde de dolari, precum : o mină de uraniu, o rafinărie de petrol si un baraj pe râul Niger.

Aha... apare cuvântul acela - uraniu. Ei bine, Nigerul este al treilea (alte surse susţin că ar fi al patrulea) exportator mondial de minereu de uraniu. Unul despre care nu s-a vorbit prea mult, cel puţin pâna la descoperirea celor 550 de tone de concentrat de uraniu ("yellowcake") din Irak, care se pare că provin din minereu de uraniu din Niger.

Mai nou, Iranul este un client important pentru uraniul din Niger.
Nigerul a fost colonie franceză, şi nu-i deloc întâmplător acordarea unui important contract pentru exploatarea uraniului gigantului nuclear Areva (al statului francez), cu câteva luni înainte de dizolvarea parlamentului. La care a protestat slab UE, şi ceva mai mult SUA. Nu ştiu exact poziţia Franţei de atunci, dar protestează acum, la debarcarea pionului lor (şi al altora).

Departamentul de Stat al SUA are o poziţie diferită.

La sfârşitul lui ianuarie 2010, ministrul iranian al minelor şi industriei a semnat un memorandum de înţelegere (MOU) cu ministrul agriculturii din Niger, care răspunde şi de mine şi energie: "The Iranian side noted that Iran is highly advanced in the field of mine study and exploitation and said that Tehran would assist Niamey in exploration, establishment of a geological center and educating Nigerien specialists in exploration and extraction". 

Să nu-i uităm nici pe tovarăşii chinezi (China National Petroleum Corporation a semnat în 2008 un contract petrolier în valoare de 5 miliarde de dolari, pentru extragerea de petrol timp de trei ani).

Aşa că (noua) lovitură de stat poate va fi pozitivă.

7 comentarii:

  1. Anonim2/19/2010

    Misto Riddick. Africa ipocritilor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stai să vezi ce indignare la Organizaţia Unităţii Africane ... (OUA - preşedinte Muammar al Gaddafi). ;-)

    RăspundețiȘtergere
  3. off-topic:

    http://www.schneier.com/blog/archives/2010/02/al-mabhouh_assa.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Citesc acum, este interesant. Am văzut şi filmul de 27 de minute. Unii zic că "femeia" este de fapt un bărbat în travesti. Nu găsesc linkul acum, dar caut...

    RăspundețiȘtergere
  5. Am găsit link-ul:

    This dude looks like a lady.

    http://mypetjawa.mu.nu/archives/201051.php

    RăspundețiȘtergere
  6. Anyway.
    Intotdeauna mi-a placut stilul in care Mossad-ul si-a facut reclama.

    Ce ma enerveaza la culme e reactia tarilor vestice. De unde si pana unde sa plangi de grija unui nenorocit de sef Hamas?

    RăspundețiȘtergere
  7. Self-hatred West politicians ? ;-)

    RăspundețiȘtergere

"Noi nu mergem la răzbel, ba ne și căcăm pe el!"

(soldat Josef Švejk, k.u.k. Heer, 1915)

Şi asta "încă din 1912"... zice Hašek.