Ecologismul românesc, o mişcare comunist-umanistă?

Articol de George Bara, în Napocanews :

Pentru că în România nu existau deja destule bizarerii ideologic-politice sau destule iniţiative care-de-care mai ciudate, ne-am pricopsit, printr-o manevră demnă de orice stat criptocomunist care se respectă, cu o mişcare ecologistă. Bună, rea, rămâne de văzut. Cert este că ecologismul activ de la noi nu prea mai are legătură cu ecologia, ştiinţa care se ocupă de studierea habitatului. A devenit, pe ascuns, prin învăluire şi prin import, o mişcare aproape politică. Şi ca orice mişcare politică, ecologismul românesc se mişcă doar prin medii înalte, de presă “glossy” şi de televiziune, neavând niciun impact real în societatea românească.
Pentru o persoană care nu a crescut între blocuri, a fi ecologist este o stare de spirit nativă. Personal, nu sunt impresionat de campaniile de nişă adresate blogerilor sau adolescenţilor care încă cred că pot schimba lumea printr-un mesaj pe Twitter. Însă sunt oarecum mirat de modul discreţionar în care sunt selectate campaniile “eco” demne de a fi promovate. Şi de cum, în mod invariabil, liderii acestor campanii ecologiste ajung să trăiască apoi doar din “ONG-ism”, pe bani publici desigur, sau cum ajung oameni politici, cum este cazul lui Remus Cernea.

Anul trecut, după ce am participat la o campanie de ecologizare în Cluj-Napoca, am rămas neplăcut surprins de faptul că acţiunea nu a primit niciun sprijin (în afară de cel al primăriei Cluj-Napoca), iar prezentarea mediatică a fost zero. La scurt timp după, un flash mob penibil care vroia să salveze planeta prin cei 10 tineri care şi-au ţinut respiraţia 2 minute, apărea pe toate posturile TV şi în toate ziarele. Explicaţia? În România trebuie să aparţii unui anumit grup “select”, pentru a  fi considerat ecologist. Nu e suficient să faci o campanie de ecologizare pe banii tăi, cu suflet şi cu dăruire. Trebuie în schimb să te afiliezi grupului Mircea Toma – Răzvan Martin – Liviu Mihaiu – Dragoş Bucurenci. Adică grupul cu vederi de stânga care a monopolizat aria de activitate ecologistă din România.

Dragoş Bucurenci, de exemplu, tocmai ne-a ameninţat că ne va da în judecată, deoarece ne-am permis să alăturăm campania “MaiMultVerde” coordonată de el şi desfăşurată împreună cu Realitatea TV şi Romsilva, cu contractul de 1 milion de euro dintre Realitatea Media şi Romsilva care s-a semnat după terminarea campaniei ecologiste. Dacă rezultatul acestei campanii a fost, din partea Realitatea TV, un profit de 1 milion de euro, acest lucru nu poate decât să ridice semne de întrebare. Însă când primim pe mail ameninţări din parte asociaţiei MaiMultVerde nu putem decât să constatăm că aceste atitudini antidemocratice sunt rezultatul ideologiei marxiste care îi conduce pe aceşti bravi ecologişti. Însuşi Bucurenci, autor al unui roman submediocru despre droguri (care în mod bizar l-a făcut faimos, probabil printre dealeri şi consumatori), declara că este un adept al ideologiei comunismului umanist: “Eu cred in valorile „comunismului umanist”, dar nu cred nici un moment in posibilitatea punerii lor in practica. Cand vorbesc despre comunism, ma refer la doctrina sa asa cum a fost ea teoretizata de Marx si de Engels. Scrierile lor sunt in primul rand o critica si partea aceasta ma intereseaza pe mine“. Iar dacă este să îl alăturăm şi pe Mircea Toma, care nu s-a sfiit să îşi arate dispreţul faţă de biserica ortodoxă şi valorile creştine, însă s-a afişat vesel alături de anarhiştii autohtoni, tabloul este complet. Am importat, fără să ne dăm seama, modelul de ecologism vest european, adică un marxism virulent şi demagog, sub masca unui ecologism necesar care nu lasă loc de discuţii. Un ecologism ce se vrea o nouă religie, extremist şi cu tendinţe comuniste.

Însă lucrurile nu se opresc aici. Primul semn al unei reale asocieri politice dintre ONG-iştii ecologişti şi politica de stânga din România, adică de PSD, a fost dat de Remus Cernea, rockerul- candidat care l-a susţinut în turul doi pe Mircea Geoană. Daciana Sârbu, de exemplu, a pus umărul la campania “Salvaţi Delta Dunării” alături de dl. Bucurenci. Pe blogul său, Dragoş Bucurenci are legături doar către politicieni din sfera PSD- PNL: Ana Birchall, Daciana Sârbu sau Bogdan Olteanu. Lucru care ar putea explica şi modul în care Bucurenci a ajuns să realizeze sau să prezinte patru emisiuni la TVR (“Linia verde”, “Cultura libre” , “Puncte pe arta lumii” şi “Dependenţe”) având în vedere că nu are studii superioare şi nicio realizare care să îl califice pentru a prezenta emisiuni de cultură sau civilizaţie. Să scrii o pseudo-carte pe blog contează mai mult pentru TVR decât faptul că ai renunţat de două ori la studiile de filozofie?

Dar dincolo de aceste diversiuni ecologiste, care nu sunt altceva decât nişte campanii făcute pentru interesul personal al unora sau altora (când nu sunt făcute chiar pentru interesul de partid), România se află într-o criză de educaţie ecologistă. Statul, prin sistemul educaţional, face prea puţin pentru a insufla tinerilor o cultură a ecologismului. Şi nu o cultură a ecologismului exaltat de tip marxist, cum vor să ne inducă personajele descrise mai sus, ci o cultură a bunului simţ. A fi ecologist nu înseamnă a duce singur tomberonul din faţa blocului la groapa de gunoi, pedalând pe bicicletă şi ascultând muzică anarcho-punk într-un iPod de fiţe. Nu cred că direcţia ecologismului în România este de a prelua aproape integral treaba firmelor de salubritate sau a statului, aşa cum se încearcă acum. Să plantezi copaci în locul Romsilva sau să cureţi parcuri în locul primăriei este o inversare nefirească de roluri care nu duce nici la rezolvarea problemei, nici la economisirea de resurse sau de bani. Iar să atragi uriaşe fonduri în campanii “eco” şi să cheltui 80% din acei bani pe mediatizare este o ipocrizie fără margini şi doar o metodă de a te băga în seamă. Cultura de “eco” de la noi trebuie să fie una a bunului simţ, a moderaţiei şi implicării dezinteresate. Nu avem nevoie de idoli ecologişti, de superstaruri “verzi” sau de marxişti comunişti plin de sine care să ne înveţe cum stă treaba cu natura, în timp ce se asociază cu firmele lui Vântu sau ne debitează inepţii semidocte la TVR pe banii noştri.

Keeping Romania impoverished
Anti-mining campaigns will perpetuate unemployment and environmental degradation 

May you freeze in the dark
Season’s Greetings to a Romanian mining town from Ebenezer Soros and Friends
 
Not exactly Mother Teresa
Unethical Greenpeace actions threaten the livelihoods and lives of millions