tag:blogger.com,1999:blog-319474422047848224.post5519451005721227352..comments2024-03-28T16:29:40.824+02:00Comments on Dez-ocuparea: Când elitele reale simt spiritul vremii şi acţionează în consecinţăRiddickhttp://www.blogger.com/profile/15028342514780962436noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-319474422047848224.post-67751807394775295762018-07-10T22:41:14.263+03:002018-07-10T22:41:14.263+03:00- Dar nu vreau nimic! Vreau ce vrei dumneata! Prim...- Dar nu vreau nimic! Vreau ce vrei dumneata! Primeşte scuzele mele! exclamă Michel Ipsilanti, ridicînd fără să vrea vocea, care-i deveni ascuţită, de falset, isterică.<br />- Nu accept scuzele dumitale! spuse Bonifaciu cu glas mai scăzut, dar extrem de ferm. Cellalt vorbi însă mai departe, şi mai strident:<br />- Dar ce să fac? Spune-mi şi mie ce să fac, dacă nici n-am ştiut, un zeţar a fost vinovatul, va fi dat afară, ce să fac, <i>si j'ai le malheur de...</i><br />- <i>Monsieur, il est des malheurs qu'il ne faut pas avoir,</i> îi spuse rece Cozianu.<br />(Petru Dumitriu, Cronica de familie, 1956)Riddickhttps://www.blogger.com/profile/15028342514780962436noreply@blogger.com