Prima zi de ocupaţie (germană, austro-ungară, bulgară, otomană) a Bucureştiului, 7 decembrie 1916, din relatările şi jurnalele unor martori oculari

Inscripţie de pe monumentul „Ultimul străjer al capitalei”, 
de la ieşirea din Bucureşti spre Otopeni (reamplasat în 2007).

Mareşalul August von Mackensen: „Pe măsură ce pătrundem mai adânc în oraş, se conturează imaginea vieţii şi forfotei unui mare oraş paşnic. Magazine deschise, cafenele pline! Poliţişti în uniformă reglementează într-o ţinută ireproşabilă circulaţia. În Berlin n-ar fi fost mai ordonat. Izolat răsună strigăte de ura! şi aclamaţii în limba germană. Nu ne găsim oare în mijlocul unei populaţii inamice? Nu este, totuşi, război? E un vis care ne înşeală?”

Vasile Cancicov: „Privesc dintr-un colţ al străzii priveliştea aceasta, cu sentimentul că sunt străin în ţara mea. Am plâns mult la viaţa mea, am plâns cu drept şi pe nedrept, dar nu mi-au scurs lacrimi mai amare ca astăzi când m-am întors acasă ruşinat că sunt român”. 

Constantin Bacalbaşa: „Am văzut zeci de mii de oameni ieşiţi în stradă, aclamând pe soldaţii care ne striveau, insultând cu entuziasmul lor patria care sângera. Am văzut în aceste zile, ca şi în multe zile următoare, câţi duşmani trăiesc pe acest pământ prea răbdător şi câte lifte neîndurate împotriva neamului nostru hrănim şi îmbogăţim.”