Pentru ei ”proiectul România” e prea mic. Lor daţi-le ”Proiectul” şi vor ţine în degetul mic Universul!

Ziarul Financiar:

De dimineaţă până seara, de ani şi ani, ei tot caută. Sub plapuma de scoarţă de dosare şi coperţi de CD-uri expirate, ei caută. Au fost într-o vreme seducători şi au convins şi pe alţii că, fără căutarea lor, în faţă se aşterne pustiul, iar în spate potopul. De la tribune publice roase de coatele căutărilor lor sau corodate de saliva lor, ei azvârle braţele spre cer şi invocă precum străjerii dimineaţa, “Proiectul”.

Pentru ei nu este de-ajuns un proiect micuţ – cum ar fi acela că, în acest colţ ostenit de lume, oamenii nu doar să nu mai pară, ci chiar să nu mai fie atât de încruntaţi şi îngrijoraţi de ce o să fie mâine. Un proiect doar un pic mai măricel decât cel micuţ de dinainte, cum ar fi creşterea cu o idee a bunăstării oamenilor în urma deciziilor de bun simţ care pot fi luate la nivel de politici publice, nu este o încercare pe măsura virtuţilor lor, astfel încât acesta să primească termene măcar aproximative de realizare, cum ar primi “Marele Proiect”.

Zarea este oarbă, iar aşteptarea asta îi seacă. Dacă Dumnezeu şi-ar mai întoarce o dată faţa către ei să le descopere Marele Proiect atunci, da!, s-ar dedica lui cu ardoarea cu care Noe s-a înhămat la munca batjocorită de semeni a construcţiei corăbiei mântuirii sau cu credinţa blestemată de îndoială cu care preoţii vechimilor ardeau în altare sângele şi carnea jertfelor de tot.

Aşa? Ce haz are dacă nimeni nu observă cum se bat ei pentru neam?

Aici este una dintre explicaţiile pentru care programul pentru care îşi angajează astăzi răspunderea în Parlament este minimalizat în fel şi chip. Nu e ”program de guvernare”, nu e un program de ceva mai de Doamne-ajută!, e pur şi simplu ”program” – o chestie mică, pentru o ”acţiune” mică (posibil ”program de acţiune”), în fine ceva banal.

Plictiseli şi obsesii din astea cu reducerea taxelor, cu creşterea de salarii, cu soarta românilor plecaţi, cu familii destrămate, cu spitale mizerabile, cu şcoli dărăpănate, cu români, ţigani sau unguri chinuiţi deopotrivă de traiul lor – acestea nu sunt probleme ce merită termene precise de rezolvare. Vor vedea ei ce-o fi, ”dacă va fi spaţiu fiscal!”

Proiectul, în schimb Proiectul, da! Aderarea la euro? Oooo! Ar putea fi ea Proiectul “atât de major” precum aderarea la NATO, la UE? Atunci un altul, ceva acolo măreţ, nu nimicuri precum traiul zilnic, nu gândacii din Spitalul Municipal Constanţa. Catedrale nu bisericuţe!

”Jalnic ard de vii chinuiţi ca Nessus,/Ori ca Hercule înveninat de haina-i;/Focul lor a-l stinge nu pot/Cu toate apele mării!”

Pentru ei ”proiectul România” nu există sau e prea mic. Lor, daţi-le ”PROIECTUL” şi vor ţine în degetul mic Universul!