Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

17 ianuarie 2014

România, invitată/împinsă din ce în ce mai explicit în Axa Berlin-Moscova



În prealabil, o definire foarte pe scurt a "tabloului": America lui Obama nu mai este America-cea-pe-care-te-poţi-baza-la-o-adică; Băsescu a mimat orientarea de dreapta şi pe cea anglo-americană, însă şi-a înhămat partidul la căruţa germană din momentul în care l-a "lipit" la PPE; USL a preluat şi continuă acelaşi tip de politică, "şi mai mult decât atât"; şi nici UE nu este cea pe care o credeam a fi.

Eurofederalistul Adrian Severin pune la îndoială parteneriatul România-SUA (Corect News, "Se resetează politica externă a României?"):
Dincolo de orice speculaţii, un lucru este cert: românii nu pot rămâne impasibili în ochiul unui ciclon geo-politic ruso-german (sau ruso-maghiaro-german) bazându-se doar pe umbrela de securitate americană atârnată într-un cuier mult prea îndepărtat din punct de vedere geografic. Când SUA apar tot mai mult a fi o putere decadentă care preferă, cu frivolitatea senilă a imperiilor ce mor, retorica valorilor în locul realismului geo-politic, România este obligată să se apropie de Orientul aflat într-o nouă ascensiune. O poate încerca direct (cum este cazul cu China) sau prin intermediul UE (mai precis, al unora dintre primadonele unei Europe în curs de renaţionalizare, precum Germania).
Propaganda rusească trece sub tăcere planul ruso-german, tocmai spre a fi "implementat" mai uşor (Vocea Rusiei, "Germania și colonia România"):
România are nevoie de o elită politică capabilă să spună „nu!” proiectelor geopolitice germane, care vizează distrugerea statelor naționale europene și transformarea Uniunii Europene într-o federație centralizată. România are nevoie de lideri capabili să caute și să găsească alte surse de finanțare decât sursele controlabile de la Berlin. În cazul ideal, România ar face bine să găsească o poziție echilibrată între forțele geopolitice globale și să învețe să negocieze cu puterile lumii, ghidându-se după interesul național.

6 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Mi se face părul maciucă !

Crystal Clear spunea...

Oare toţi eurbasălăii ăştia care joacă tontoroiul pe net , chiar nu pricep ? Sau se automint, autopăcălesc , cum că aşa ceva nu se poate ?

Riddick spunea...

NU VOR să priceapă.

Crystal Clear spunea...

Nu cred ca sunt iresponsabili.
Pur şi simplu probabil ca li s-a asigurat viitorul

Anonim spunea...

Si daca nu vor sa priceapa, ce ???
S-a schimbat cursul istoriei, asa ca navigam dupa acesta ! Cine nu vrea se scufunda sau piere, dar, pina acolo, stau la indemina atitea metode de ''convingere'' incit nu sint posibile ''defectiuni'' !!!
Intrebarea este daca acesta este cursul adevarat ???

Riddick spunea...

@Crystal Clear: "Viitorul" ăsta este imprevizibil, fluid.

@Anonim: Nu cred că s-a schimbat "cursul", este doar un episod care a culminat cu venirea lui Obama şi se va încheia cu plecarea lui. De urmărit alegerile mid-term din SUA, din noiembrie. Ar putea urma un impeachment şi Obama să fie forţat să plece. Dacă va fi o majoritate republicană în congres la ambele camere şi nu va provoca un impeachment mi s-ar părea mai grav decât păstrarea status-quo-ului (câte o cameră la fiecare partid) sau decât revenirea unei majorităţi democrate la Senat.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):