Anti-Maidan

29 noiembrie 2013

Dreapta conservatoare şi eurobăsismul nu pot colabora



Partidul Noua Republică a scăpat de un eurobăsist (Ştefan Vlaston), dar mai are destule de făcut. PPEiştii şi-au ales deja aliaţii la nivelul UE - eurosocialiştii.

Site [Partidul] Noua Republică: 

O despărţire naturală
[...] Retragerea treptată a dlui Vlaston din activitatea Noii Republici a venit atât pe fondul strategiei de independenţă a Partidului în raport cu celelalte formaţiuni de dreapta, dl Vlaston fiind un susţinător declarat al iniţiativelor de unificare a dreptei, cât şi pe fondul opţiunii Noii Republici pentru euro-realism şi aderarea la Alianţa Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (AECR), domnia sa fiind un susţinător al proiectului Statelor Unite ale Europei şi un simpatizant al doctrinei populare.

Noua Republică îşi va continua parcursul independent pe scena politică şi eforturile de renaştere a conservatorismului politic în România.

Dincolo de calculele oportuniste sau de mișcările tactice în arena electorală a anului 2014, România are nevoie de redescoperirea temeliilor noastre. Vom avea parte de viitor doar asumând o discuție onestă și un dialog pragmatic despre Statul național (versus Statele Unite ale Europei), despre economia liberă (versus dirijism și centralism), despre familie (versus relativismul moral).

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):