Ce ipocrizie, să remarci că PSD-ALDE nu mai au majoritate parlamentară fără sprijinul grupului minorităţilor naţionale*, şi în acelaşi timp să aştepţi ca tot un... minoritar (Iohannis) să înjghebeze o majoritate fără PSD-ALDE, din "oaste de strânsură".

* la moţiune n-au votat şi "disidenţii" din PnL, dar la votul de învestitură s-ar "arăta"

© my angry rants

01 noiembrie 2013

Despărţirea de Germania



BURSA:

[...] Cînd diferite voci, fie din cîmpul reflexiei teoretice asupra politicii, fie din cel al practicii, anunţau sfîrşitul erei "Atlantice" a Americii şi începutul celei "Pacifice", cetăţenii Europei, ca şi majoritatea politicienilor săi, erau preocupaţi fie de "războaiele" altora, (Iugoslavia, Irak, Afganistan, Libia etc), fie de celebrarea succeselor "construcţiei europene"! Nimeni nu a avut timp să-şi pună întrebarea: Ce însemnă, practic, despărţirea anunţată a Statelor Unite de Europa? Mai precis, de cine să se despartă? De Rusia? NU! Din perspectiva dinamicii geopolitice americane, Rusia nu înseamnă atît trecutul competiţiei din Europa, cît viitorul parteneriatului din Asia! Marea Britanie? Geopolitic, despărţirea a avut loc de mult, doar că nimeni nu a avut interesul să o trîmbiţeze. Marea Britanie, văzută de pe malul celălalt al Atlanticului, este de fapt "Mica Britanie" şi nu mai are nimic, dar absolut nimic!, de oferit Statelor Unite, din punct de vedere al proiecţiei de putere. "Europa Unită"? Pentru americani, ea este doar o ficţiune politică întreţinută artificial în viaţă, al cărei viitor sigur este doar unul: destrămarea! Cine mai rămîne atunci? Desigur, Germania! Singurul reper care contează, cu adevărat, pe harta cu care lucrează cei subjugaţi de rafinamentele geopoliticii! După încheierea războiului rece, însă, importanţa Germaniei ca nod al geopoliticii europene s-a epuizat. Ce ar mai putea urma? Fie un nou rol, fie ieşirea definitivă din scenă! Noul rol nu poate fi legat decît de relaţia cu Rusia şi de transformarea lentă, dar sigură!, a spaţiului european într-un condominion ruso-german. Toate liniile de forţă ale geopoliticii duc către această soluţie, şi înainte de toate, mariajul resurse-tehnologie. Este posibil ca această viziune, însă, să nu fie împărtăşită, întrutotul, de elitele germane, care au ceva mai multă "vechime" în studiul geopoliticii! Fără să refuze rolul în care a fost distribuită, alături de Rusia, Germania a dezvoltat, de mai bine de jumătate de secol, o consistentă dimensiune asiatică a politicii sale, începînd cu economia (comerţ, investiţii şi transfer de tehnologie), pentru a încheia cu relaţiile privilegiate stabilite în rîndul elitelor politice ale noilor actori globali, China şi celelalte state ale blocului BRICS. S-ar prea putea ca Germania să vrea mai mult decît i-a oferit America! Desigur, rămîne de văzut, după cum spune vorba englezului, dacă va putea să "mestece" o halcă mai mare! Cert este că supărările "telefonice" dintre Berlin şi Washington au mai mult de a face cu geopolitica, decît cu curiozitatea, justificată de altfel, a serviciilor de informaţii! Deocamdată, vorba lui Giraudoux, "Războiul Troiei nu va avea loc"; nici despărţirea de Germania!


2 comentarii :

Riddick spunea...

Articolul descrie mai degrabă noua linie, "Obama", decât linia "clasică" a SUA. Mai ales în ceea ce priveşte Marea Britanie.

Riddick spunea...

Ca şi "parteneriatul" cu Rusia, din Asia-Pacific (ce parteneriat ?!).


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Horia-Roman Patapievici, 2009: "Ei bine, teza mea este că Parlamentul European, care funcţionează mai degrabă ca un club de influenţare şi de lobbying decât ca un parlament obişnuit, e chemat să joace, pentru viitor, rolul corpului politic absent. Rolul său îmi pare a fi acela de a forma o comunitate politică provizorie, în vederea realizării treptate a comunităţii politice permanente, care, în proiect, ar fi demosul european. Parlamentul European este, prin urmare, un fel de corp politic european avant la lettre: în el, aşa zicând, se experimentează in vitro poporul politic european".

Postări populare (nu P.P.E. !):