28 noiembrie 2013

Cristoiu: Un triumf de politică externă care nu-i costă nimic pe comuniștii chinezi



Evenimentul zilei:

[...] Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, o vizită a unui lider chinez într-o ţară membră a spaţiului occidental devine un succes politic zdrobitor.

Şi cînd spun aceasta, nu mă refer la absența a ceea ce s-ar fi întîmplat firesc în orice ţară din Vest – bombănelile presei faţă de situaţia drepturilor omului în China – mustrările Opoziţiei protestele ONG-urilor –, ci la ceea ce un lider comunist chinez nu şi-ar fi imaginat că va avea parte vreodată.

Mă refer la faptul că premierul Republicii Populare Chineze s-a bucurat în România – graţie regimului USL, graţie presei lesne de mituit, graţie mentalităţii de asistaţi a multor români, de o primire egală cu cea făcută preşedinţilor americani şi, oricum, de o primire superioara celei de care a beneficiat Angela Merkel.

Victorie colosală a Chinei, vizita a fost şi victorie a comunismului chinez.

În faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, într-o sală din care a fost scos steagul UE, aplaudat de parlamentarii de toate culorile, Li Keqiang a înălţat elogii trecutului comunist al României.

Începînd cu lăudarea Casei Poporului (construită de Ceauşescu) şi terminînd cu invocarea prieteniei dintre comunismul stalinist românesc şi comunismul maoist din China, liderul comunist s-a mulţumit să expedieze noua etapă istorică a României, marcată de trecerea la democraţie, sub sintagma „schimbări“.

În ce ţară democratică, membră a UE, şi-ar fi permis un lider chinez să facă elogiul comunismului în faţa Parlamentului reunit în şedinţă festivă?

Fireşte, unii se vor întreba:
Cît costă China această victorie?
Răspuns:
Nimic.

Premierul chinez a venit în România cu un sac de vorbe frumoase şi o traistă de hîrtii numite acorduri.

Cînd se va pune problema transpunerii în practică a acestor acorduri, comuniştii chinezi nu vor proceda altfel decît ca nişte capitalişti sîngeroşi.
Altfel spus, ca nişte inşi interesaţi de profit.

Pînă atunci însă rămîne, ca o pată neagră în istoria României postdecembriste atmosfera de slugărnicie multilateral dezvoltată faţă de un străin văzut ca un Stăpîn împărţitor de bacşişuri.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Sorin Roşca-Stănescu, 2010: "Din păcate, niciuna dintre administraţiile de la Bucureşti nu a dezvoltat şi nu şi-a consolidat relaţiile cu China. Chiar şi în cadrul Parteneriatului Euro-Atlantic, de multe ori noi i-am dezamăgit pe europeni, în favoarea Statelor Unite. Începând din 2011, şansa Bucureştiului este de a merge loial, împreună cu partenerii europeni, cât mai aproape de China."

Sorin Roșca-Stănescu, 2012: "Ca atare, printr-o viitoare uniune noi trebuie să câștigăm ceea ce am pierdut. Ceea ce am dat sau ceea ce ni s-a luat. Noi trebuie să primim asigurări că vom intra în randul statelor europene cu o economie și cu un nivel de trai performante. A doua realitate derivă din analiza intențiilor polilor de putere UE. Și, în primul rand, a intențiilor Germaniei. Dacă Germania vrea consolidare și integrare prin austeritate, atunci ea se va prăbuși în sine și va prăbuși UE. Dacă, dimpotrivă, Berlinul vrea dezvoltare și investiții, atunci da, avem ce căuta în federație."

Postări populare (nu P.P.E. !):