07 octombrie 2013

Tratative ca să ne facem servitorii Gazpromului



... dacă ai UE nu mai avem ocazia să fim (prin conducta de petrol Constanţa-Trieste).

În programul politic al USL apare menţionată ca obiectiv prioritar conducta de petrol Constanţa-Trieste ("Implicarea activă a statului român în REALIZAREA PROIECTULUI EUROPEAN DE TRANSPORT AL GAZELOR NATURALE - Nabucco şi AGRI - şi a conductei de petrol Constanţa-Trieste"). Această conductă ar avea rolul de a transporta spre centrul Europei petrol extras din state riverane sau apropiate Mării Negre, dar în principal petrol rusesc. Bulgarii au renunţat oficial la o conductă similară care ar fi transportat petrolul necesar altora, cu risc de poluare pentru Bulgaria (premierul bulgar, Boiko Borisov: "Nu pot să le explic locuitorilor din Burgas de ce vin zilnic două petroliere în port, la descărcare"). Pentru 30-40 de milioane de euro anual încasaţi din taxa de tranzit, se periclitau două miliarde din turismul de pe litoralul bulgăresc. Cu noul guvern socialist bulgar, sprijinit de "naţionaliştii" de la Ataka (care nu se opuneau nici ei proiectului), nu se ştie dacă nu se va reveni asupra deciziei. Se pare că "proiectul mare" are dificultăţi din cauza opoziţiei Croaţiei de a i se tranzita teritoriul, dar se are în vedere "proiectul mic", adică o conductă doar până la rafinăriile ruseşti şi sârbeşti (Videanu trăsese sforile pentru participarea Gazprom la construcţia conductei de petrol Constanţa-Pancevo, care ar fi, de fapt, primul tronson al "conductei mari"). Iniţiativa acestui proiect "a pornit de la România" (Emil Constantinescu, 1999). Evident, Constantinescu recita de fapt o comandă externă. Toţi preşedinţii şi premierii de după 1999 au făcut lobby pentru "proiect".

De citit şi 


BURSA:

Sorin Ciutureanu: "Mi-e frică să nu ajungă şi Oil Terminal în situaţia Oltchim"


* "Statul român nu ar trebui să se gândească la privatizarea terminalului, ci să acorde o atenţie deosebită susţinerii controlului intrărilor şi ieşirilor de produse petroliere în portul Constanţa"      
* "Nu poţi vinde Oltchim la pachet cu Oil Terminal"       
* Interviu cu domnul Sorin Ciutureanu, directorul general al Oil Terminal

       Reporter: Ce ne puteţi spune despre construcţia oleoductului Piteşti-Pancevo, în care Oil Terminal este implicată, alături de Conpet, Gazprom şi Transnafta? 
 
     Sorin Ciutureanu: "Oil Terminal" face parte din PEOP, proiect care constă în tranzitarea ţiţeiului din portul Constanţa către terminalul din Trieste, în scopul ocolirii strâmtorilor turceşti şi reducerii costurilor privind transportul ţiţeiului din bazinul Mării Negre către Europa Centrală şi de Vest. Datorită neimplicării Croaţiei, Sloveniei şi Italiei, acest proiect a rămas în coordonarea părţii române şi sârbe, lucru care a dus la o reorientare a acestuia către un proiect regional cu un singur beneficiar final - NIS GazpromNeft Serbia, rafinărie cu o capacitate actuală de 5 milioane tone de ţiţei/an. 


     Reprezentanţii companiei de dezvoltare a proiectului (Transnafta, Conpet şi Oil Terminal) s-au întâlnit în cursul acestui an la nivel de Comisii Mixte româno-sârbe, cât şi la nivel de companii independente, cu reprezentanţii NIS, în scopul prezentării şi susţinerii oportunităţii construcţiei oleoductului care să unească actuala infrastructură naţională a României cu rafinăria sârbă. S-au prezentat avantajele privind preţul final estimativ de transport al ţiţeiului din Oil Terminal pe conductele Conpet până la Pancevo, timpii mult mai reduşi ai transportului maritim de la Novorosisk (principalul port la Marea Neagră pentru export ţiţei) la Constanţa faţă de traseul actual, cu port de descărcare Omisjali.


     În momentul de faţă, se aşteaptă un răspuns ferm din partea Gazproneft NIS privind acceptul de demarare a discuţiilor despre începerea studiilor de fezabilitate, precum şi toate detaliile privind finanţarea acestora. 


     Putem spune că, în actuala situaţie, acest proiect are o piaţă, adică un beneficiar interesat să deruleze ţiţei pe acest tronson, lucru care nu s-a întâmplat în cazul proiectului Constanţa-Trieste. Însă nu trebuie să trecem cu vederea criza economică globală, faptul că Europa a devenit o zonă extrem de costisitoare în ceea ce priveşte costurile cu utilităţile, companiile ruseşti nu mai sunt ca acum circa 10 ani, avide să se dezvolte şi să se extindă cu mega proiecte. Acum totul se reduce la "save cost, cut expenses". 


     Din punctul meu de vedere, astfel de proiecte devin din ce în ce mai greu de finanţat în Europa chiar şi de către companii de calibrul Gazprom. Bineînţeles, proiectul poate fi extrem de favorabil pentru ei ca şi costuri viitoare, dar cine poate previziona ce va fi în viitor? Deci, ca stadiu, aşteptăm un răspuns ferm şi la subiect din partea Gazprom.


     În privinţa costului acestui proiect, prefer să avem un studiu de fezabilitate clar şi apoi să vorbim despre valori. O evaluare ar fi la nivel de circa 206 milioane euro (181 milioane pe teritoriul României şi 25 milioane pe teritoriul Serbiei). 


     Reporter: Consideraţi că este oportună privatizarea Oil Terminal, în condiţiile în care, recent, Guvernul s-a angajat faţă de Fondul Monetar Internaţional (FMI) că va vinde "majoritatea portofoliului" de companii din subordinea Ministerului Economiei, iar Oil Terminal este una din acestea?


     Sorin Ciutureanu: Oportunitatea sau nu a privatizării Oil Terminal a fost dezbătută de foarte mulţi ani şi, din păcate, nu s-a mers pe o strategie de viitor, din cauza faptului că, până în 2009, terminalul deservea cel puţin patru rafinării din România, iar sursele financiare de susţinere a investiţiilor şi a mentenanţei erau semnificative, iar aceste lucrări chiar au fost efectuate la acea dată. După 2009, lucrurile s-au complicat, iar activitatea s-a restrâns semnificativ în domeniul petrolier românesc, ajungându-se în situaţia deloc plăcută ca o singură rafinărie să mai utilizeze terminalul pentru importul de ţiţei. Fac referire la importurile de ţiţei prin simplul fapt că terminalul, prin construcţia lui, fără rulaj la ţiţei nu poate rezista ţinând cont de instalaţiile proiectate pentru capacităţi foarte mari. Doar trebuie să vă gândiţi că, pe aceleaşi capacităţi existente, terminalul a rulat în 1989 circa 24 milioane tone de ţiţei şi produse, în 2005 am rulat circa 13,5 milioane, iar în 2012 am rulat circa 4 milioane tone. Deci, puteţi observa ce decalaje majore! 


     Din punctul meu de vedere, statul român nu ar trebui să se gândească la privatizarea terminalului, ci să acorde o atenţie deosebită susţinerii controlului intrărilor şi ieşirilor de produse petroliere în portul Constanţa, să asigure facilităţi fiscale prin legi clare acestui terminal, astfel încât să nu fim în situaţia actuală în care clienţii evită Constanţa din cauza costurilor foarte mari privind garantarea unor mărfuri depozitate sau costuri portuare mari. 


     Chiar zilele trecute citeam o adresă primită de la ANAF prin 2010 prin care ne solicita să depunem urgent o garanţie bancară suplimentară de circa 48 milioane euro în scopul funcţionării ca antrepozit fiscal, în condiţiile în care noi nu suntem proprietari de marfă, nu suntem plătitori de accize şi doar prestăm servicii de încărcare/descărcare pentru alţii.


     Mai mult decât atât, cifra noastră de afaceri era de vreo 25 milioane euro anual! Apoi ne-au retras autorizaţia de antrepozit fiscal de depozitare la pachet cu depozite din mijlocul ţării de 100 tone capacitate de depozitare, iar noi aveam 1,5 milioane tone şi eram terminalul României la Marea Neagră. Deci, aici se vede lipsa de strategie, de înţelegere a ce înseamna Oil Terminal pentru economia naţională. Ar trebui să atragem investitori pentru repornirea unor rafinării care au fost închise, precum Arpechim sau Rafo, precum şi repornirea Oltchim, combinat în care s-au făcut investiţii majore şi utile, din punctul meu de vedere. Poate şi concurenţa a avut un cuvânt de spus în problema Oltchim. Ar fi păcat ca acest combinat să nu reintre în funcţiune. Dacă aceste rafinării reintră în producţie, atunci şi terminalul va funcţiona la capacitate maximă. Deci părerea mea este să facem ţara să meargă şi apoi să ne gândim la punctul de intrare/ieşire al ţării. Aşa cum am mai spus-o, aşa cum portul Constanţa este oglinda economiei româneşti, aşa şi Oil Terminalul e oglinda domeniului petrolier din România. Să ştiţi că nu suntem aşa favorizaţi geo-strategic. Suntem la o mare oarecum închisă, cu strâmtori controlate de o Turcie imprevizibilă, deşi există o serie de tratate economice şi comerciale care reglementează transportul prin strâmtori. Deci, deşi nu văd oportună privatizarea, trebuie luată în considerare totuşi situaţia actuală a terminalului, pe fondul scăderii volumelor de mărfuri. 


     În 2008, Oltchim era un combinat extrem de curtat de investitori importanţi, dar statul român nu a acordat o importanţă majoră pentru că acest combinat mergea şi toată lumea era mulţumită. Acum căutăm pe oricine să vină să preia pachetul de acţiuni al statului că nu mai sunt resurse financiare să susţinem activitatea la combinatul din Râmnicu Vâlcea. Mi-e frică să nu se ajungă şi cu Oil Terminal în aceeaşi situaţie dacă nu ne implicăm în susţinerea lui cu surse financiare, legislaţie favorabilă sau măcar să găsim un mare operator de terminale la nivel mondial cu care să intrăm într-un parteneriat care să atragă volume de mărfuri suplimentare în baza relaţiilor comerciale pe care aceştia le au cu marile companii petroliere. Să ştiţi că noi am atras traderi externi importanţi de-a lungul timpului, gen Glencore, Vitol, Litasco şi mulţi alţii cu care avem şi în prezent contracte operaţionale. Însă nu se compară când operezi marfă pentru o rafinărie la genul in/out cu nişte volume de mărfuri spre depozitare.


     Reporter: Presa a relatat cu diverse ocazii că Gazprom îşi doreşte foarte mult Oil Terminal şi ar fi dispusă să cumpere şi alte companii neviabile, gen Oltchim, la pachet cu Oil Terminal. Cum comentaţi?


     Sorin Ciutureanu: Sincer, nu mi se pare o idee bună să vinzi ceva la pachet cu Oil Terminal. Cred că lumea nu înţelege!! Cum ar fi să-i facă Gazprom prestaţiile de export-import produse petroliere lui OMV Petrom, Vitol, Rompetrol, Lukoil sau Oscar Downstream când ei deja se concurează pe piaţa românească, iar cu unii pe piaţa internaţională? Tot timpul am susţinut că terminalul trebuie să fie independent, controlat de o companie independentă cu domeniul de activitate manipulare, depozitare produse petroliere. Altfel apar probleme majore, probleme concurenţiale. În alte state (vezi Croaţia, terminalul Omisjali), autorităţile au investit din bugetul statului sume mari în retehnologizarea terminalului naţional, dar şi clienţii au investit din sursele lor financiare proprii pentru a avea un terminal performant. În România nu s-a întâmplat asta, clienţii noştri nu au acordat un interes terminalului în toţi aceşti ani ca şi când nu ar fi fost pentru uzul strict al lor. Aveau toate pârghiile să facă presiuni pe lângă guvernele post-decembriste să-şi pună reprezentanţi în consiliile de administraţie ale Oil Terminal şi să-şi urmărească interesele economice într-un mediu concurenţial optim. Noi manipulăm mărfuri, nu facem comerţ cu produse petroliere, iar veniturile obţinute le îndreptăm spre investiţii şi întreţinerea instalaţiilor. Plătim şi redevenţă statului român pe marfa rulată prin instalaţiile Domeniului Public. Deci, dacă Gazprom e interesat de Oltchim, ar fi foarte bine şi le urăm succes şi ne dorim să îşi reia activitatea de producţie spre binele tuturor dar nu poţi vinde Oltchim la pachet cu Oil Terminal. Ca strategie consider că nu e bună această abordare. Este foarte greu să cuantifici valoarea unui astfel de terminal astfel încât să-l mai şi vinzi la pachet cu altceva.


     Reporter: Aveţi numeroase procese cu acţionarul minoritar Broadhurst Investments. Care este stadiul acestora? Care este punctul dumneavoastră de vedere în acest conflict?


     Sorin Ciutureanu: Acţionarul Broadhurst Investments Limited, care deţine 7,6258% din acţiunile societăţii, a formulat cereri de intervenţie în procedura înregistrării la Registrul Comerţului a hotărârilor A.G.O.A. şi A.G.E.A. de-a lungul timpului.


     Astfel, pe rolul Tribunalului Constanţa se află în prezent un număr de 28 cereri de intervenţie prin care intervenientul solicită respingerea cererilor de menţiuni referitoare la înregistrarea la Registrul Comerţului a hotărârilor menţionate. Până în prezent au fost soluţionate, în primă instanţă un număr de 18 dosare. Instanţa a respins cererile de intervenţie ca nefondate sau a anulat cererile ca netimbrate. Punctul nostru de vedere este că cererile de intervenţie formulate sunt nefondate, societatea noastră îndeplinind toate cerinţele referitoare la înregistrarea Hotărârilor Adunării Generale ale Acţionarilor societăţii OIL TERMINAL S.A. prevăzute în legislaţia în domeniu.


     Menţionez că, până în prezent, toate cererile formulate de Broadhurst Investments Limited în instanţele de judecată au fost respinse.


     Reporter: Care este stadiul procesului dintre Oil Terminal şi fostul director general Silviu Wagner?


     Sorin Ciutureanu: În vederea implementării măsurilor prevăzute în Dispoziţia obligatorie nr. 853535/30.03.2012 emisă de ANAF, prin Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din 17.08.2012 s-a decis pornirea procedurii de angajare a răspunderii fostului director general Silviu Ioan Wagner, în conformitate cu art. 155 alin. 1 din Legea 31/1990 republicată. În acest dosar, prin Hotărârea pronunţată în data de 01.10.2013, Tribunalul Constanţa a respins cererea introdusă, a admis excepţia prematurităţii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.


     Reporter: Cum au evoluat principalii indicatori ai companiei în primul semestru al anului (rezultat net, cifră de afaceri)? Cum comentaţi rezultatele înregistrate de companie?


     Sorin Ciutureanu: Programul fizic de prestaţii a înregistrat un deficit de 13% faţă de programul planificat prin BVC pentru 30.06.2013 (1.992 mii tone), respectiv, o nerealizare de 252 mii tone, având drept cauze: nerespectarea programului fizic lunar planificat şi comunicat de clienţi la începutul anului, închiderea Rafinăriei Petrotel Lukoil pentru revizie tehnică pentru 60 de zile în perioada februarie-aprilie 2013, intrarea în revizie tehnică a Rompetrol Rafinare în perioada februarie-aprilie 2013, diminuarea consumului de motorină la nivel naţional, ceea ce a condus la o scădere cu 40% a cantităţilor de motorină planificate.


     Cifra de afaceri realizată la 30.06.2013 este de 48.968.000 ron şi a fost cu 9% mai puţin faţă de prevederile bugetare la 6 luni, respectiv, 53.577.000 ron, cauzele acestei nerealizări fiind deficitul de 13% înregistrat la Programul fizic de prestaţii planificat la 6 luni, precum şi clienţii care au intrat în faliment şi insolvenţă în cursul primului semestru 2013. 


     La 30.06.2013, societatea a înregistrat o pierdere cumulată de 4.424 mii lei, faţă de un profit planificat la 6 luni de 617 mii lei. Principala cauză constă în nerealizarea programului fizic cu 13% şi nerealizarea veniturilor totale planificate cu 11%.


     Bugetul de venituri şi cheltuieli al Oil Terminal are la bază estimările cantitative ale clienţilor noştri. În baza acestora, direcţia comercială analizează şi sistematizează cantităţile ce urmează a fi derulate, analizează veridicitatea acestora în raport cu situaţia la momentul respectiv şi transmite cantităţile estimate în vederea emiterii BVC pe baza cantităţilor de produse ce urmează a fi rulate în anul calendaristic. Orice modificare operaţională (revizie neprogramată, avarie, scădere a preţului la export a produsului rulat) pe parcursul anului a unuia dintre clienţi poate influenţa negativ bugetul de venituri şi cheltuieli.


     Reporter: Cum apreciaţi mediul economico-financiar din ţara noastră şi care sunt aşteptările pe care le aveţi de la autorităţi?


     Sorin Ciutureanu: Aşa cum v-am precizat anterior, e foarte greu de înţeles "fenomenul" Oil Terminal. De când am venit în această poziţie de director general, împreună cu colegii mei, încerc să limpezesc problemele privind controalele efectuate de organele statului în Oil Terminal din anii 2010-2012 care au generat obligaţii de plată care uneori nu prea au fost conforme cu situaţia reală. Normal că ele sunt contestate în instanţă, dar trebuie să fim pregătiţi de ce ar putea fi mai rău. Pe lângă asta, am transmis memorii pentru sprijinirea societăţii de către Guvernul României (ministere de resort, agenţii naţionale) în scopul unor modificări legislative favorabile desfăşurării activităţii comerciale cu respectarea legislaţiei europene. Nu am cerut niciodată lucruri care ar putea fi considerate ca neconcurenţiale sau cu tentă de ajutor de stat. Tot ce am solicitat a fost strict ca pentru o societate comercială normală care funcţionează într-un mediu economic normal. Aşteptam însă şi răspunsuri astfel încât să ştim ce strategie să urmăm. Anul acesta am aplicat pentru autorizare ca antrepozit fiscal de depozitare, codul fiscal nefiindu-ne favorabil, ţinând cont de cuantumul garanţiilor care trebuie depuse, am venit cu solicitări pe lângă Ministerul Transporturilor astfel încât să introducem Depozitul Sud Movila Sara sub statut de zonă liberă a Portului Constanţa, cel mai mare depozit de produse petroliere de la Marea Neagră. Toate aceste demersuri au fost în scopul oferirii unor facilităţi normale şi justificate celui mai mare terminal petrolier al României. În momentul în care vom avea răspunsuri ferme din partea autorităţilor, vom informa şi acţionarii societăţii. Oil Terminal împreună cu Conpet sunt singurele entităţi din domeniul petrolier românesc care mai sunt sub control majoritar de stat. Deci, vă daţi seama că toţi clienţii noştri sunt companii private pe o piaţă concurenţială acerbă. Cumulat cu problemele generate de criza economică, cumulat cu creşterile constante ale utilităţilor, societatea noastră a trebuit totdeauna să vină cu îmbunătăţiri şi diversificări ale serviciilor. La momentul actual, suntem deschişi la orice solicitare de operare mărfuri lichide şi în cazul în care nu avem posibilităţi tehnice, căutăm şi găsim soluţii.


     Deci încercăm să răspundem solicitărilor tuturor clienţilor noştri. Important este ca şi aceştia să aibă şansă să reziste şi să-şi mărească volumele rulate prin terminalul petrolier.


     Reporter: Care sunt investiţiile efectuate în ultima perioadă şi cum au fost ele finanţate?


     Sorin Ciutureanu: În ultimii doi ani, investiţiile societăţii s-au axat pe lucrări necesare conformării la cerinţele de protecţia mediului (modernizare instalaţie recuperare vapori rampă CF), asigurarea de capacităţi de depozitare la standarde (construirea unui rezervor de capacitate 10.000 mc în depozitul port, modernizare rezervoare de capacităţi mari - 50.000 mc-28/S şi 35.000 mc- 23/S), dotarea laboratoarelor proprii cu echipamente de încercare, modernizări de instalaţii (instalaţia electrică şi acţionare vane ţiţei depozit sud, legături supraterane parc de rezervoare 8X5000 depozit sud), instalarea unor sisteme de monitorizare TVCI în depozitele nord şi sud.


     Ca şi perspective investiţionale, se va continua acţiunea de mărire a capacităţilor de depozitare în depozitul port (începută cu rezervorul de 10.000 mc recepţionat anul acesta) prin construirea a încă două rezervoare de 5.000 mc şi 10.000 mc, modernizarea unor rezervoare de capacităţi mari, se va continua programul de scoatere la suprafaţă a conductelor tehnologice prin pozarea supraterană a fasciculului de conducte dintre claviatura port şi podul MIM, modernizarea sistemelor de contorizare şi extinderea acestora, lucrări de modernizare rezervoare prin dotarea lor cu telemăsuri şi etanşări duble ce corespund normelor de mediu în vigoare, extinderea sistemelor de acţionare electică a vanelor şi comanda lor centralizat din camera de comandă. De asemenea, dorim consolidarea sistemului antiefracţie prin extinderea sistemelor de monitorizare TVCI şi supraînălţare împrejmuiri. 


     Reporter: Care sunt planurile companiei pe termen scurt şi mediu?


     Sorin Ciutureanu: Avem în vedere promovarea imaginii societăţii şi contactarea/găsirea de noi pieţe şi parteneri comerciali. Vrem să acoperim pierderile financiare ale anului 2013 generate de scăderea drastică a volumelor de marfă prin Oil Terminal faţă de previziunile iniţiale ale clienţilor, pe fondul scăderii consumului de produse petroliere atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă prin valorificarea unui produs petrolier (deşeu) gestionat şi depozitat de către societatea noastră din anul 2001. Astfel, conducerea societăţii a obţinut avizele şi aprobările în vederea comercializării acestui produs pe Bursa Română de Mărfuri. În acest moment, vânzarea acestui produs prin licitaţie este în curs de derulare.


     Ne mai dorim reducerea consumurilor tehnologice, completarea proiectului Hotărârii de Guvern ce vizează extinderea regimului de zonă liberă, demersuri privind reautorizarea Oil Terminal ca antrepozit fiscal, majorarea capitalului social cu terenul Secţie Platforma Nord având ca rezultat majorarea semnificativă a cotei de participare a Ministerului Economiei în structura acţionariatului Oil Terminal S.A. şi identificarea de fonduri europene nerambursabile în vedere ecologizării. Ne mai interesează demararea procedurilor pentru obţinerea licenţei de furnizor de energie electrică.


     Reporter: Cum a fost influenţată societatea de faptul că este listată la Bursă?

 
     Sorin Ciutureanu: Îndeplinind criteriile anunţate de Bursa de Valori Bucureşti, S.C. OIL TERMINAL S.A a fost înscrisă la cota bursei, categoria I, la data de 30.01.1998, oferind investitorilor protecţie şi siguranţă, transparenţă informaţională şi posibilitatea de a-şi tranzacţiona acţiunile pe o piaţă organizată. Astfel, societatea noastră, făcând parte din categoria societăţilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, este obligată să se înregistreze şi să respecte cerinţele de raportare stabilite prin reglementările Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ale pieţelor reglementate pe care se tranzacţionează valorile mobiliare emise de acestea, trebuie să asigure un tratament egal pentru toţi acţionarii care deţin acţiuni de aceeaşi clasă, trebuie să asigure toate facilităţile şi informaţiile necesare pentru a permite acţionarilor să-şi exercite drepturile.


     Reporter: Vă mulţumesc! 


A consemnat ANCUŢA STANCIU


     *  Principalele realizări aferente primului semestru 2013 au fost:
     - societatea nu înregistrează datorii către acţionari, bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale şi de sănătate;
     - societatea a acordat la termen atât drepturile salariale aferente angajaţilor, cât şi alte drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă;
     - activele societăţii au crescut cu 15% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012 ca urmare a acţiunii de reevaluare a mijloacelor fixe de la 31.12.2012 şi a punerilor în funcţiune a unor obiective de investiţii în primele 6 luni ale anului;
     - capitalurile proprii au crescut cu 14,0% în cursul semestrul I 2013 comparativ cu 30.06.2012, mai ales pe seama rezervelor din reevaluare unde s-a înregistrat o creştere cu 45,8% mai mare, respectiv, rezervele au crescut cu 49.402 mii lei;
     - gradul de solvabilitate s-a menţinut la valoarea de 91,5%, ceea ce arată că societatea poate face faţă obligaţiilor de plată, chiar dacă nivelul veniturilor totale a înregistrat o scădere de 11%;
     - contractarea unui credit de tip restructurare bilanţieră pentru completarea sursei de finanţare aferentă unei investiţii contractate în 2011;
     - eficientizarea şi reducerea unor costuri prin demararea unor măsuri: reducerea costurilor cu energia electrică ca urmare a renegocierii contractului cu furnizorul de energie electrică; reducerea numărului de personal şi, implicit, reducerea cheltuielilor cu personalul.
     
     *  Greutăţi cu care se confruntă societatea:
     - Scăderea rulajului de ţiţei, de produse petroliere şi petrochimice lichide determinată de menţinerea crizei economico-financiare:
     - Creşterea preţului la utilităţi, cu efect asupra creşterii costurilor societăţii, dar şi cu influenţă asupra programelor de export a clienţilor noştri (creşterea costurilor de producţie a unor produse chimice şi petrochimice care au dus la scăderea exporturilor prin lipsa de competitivitate pe piaţa externă);
     - Limitarea clienţilor societăţii care doresc să aducă spre depozitare cantităţi semnificative de produse petroliere prin obligarea lor la garantarea contravalorii accizei aferente cantităţii descărcate pe produs în parte (obligaţii de depozitare în antrepozit vamal);
     - Reducerea de activitate sau starea de forţă majoră care au afectat activitatea unor clienţi (Oltchim Râmnicu Vâlcea se află în stare de insolvenţă, funcţionând cu 27% din capacitate);
     - Trecerea termocentralelor de la păcură la gaze naturale, fapt ce a determinat reducerea importului de păcură via mare;
     - Pierderea de către terminalul petrolier a calităţii de antrepozit fiscal ca urmare a aplicării prevederilor OUG nr.54/23.06.2010, lucru care a dus la reorganizarea din mers a fluxurilor de marfă pe o nouă legislaţie fiscal nefavorabilă;
     - Capacităţile de depozitare şi instalaţiile tehnologice cu capacitate foarte mare faţă de nivelul de rulaj actual;
     - Lipsa resurselor financiare privind achiziţionarea de tehnologie de ultimă generaţie privind contorizarea produselor petroliere în toate zonele unde necesită un control suplimentar (trebuiesc procurate sisteme de contorizare extrem de scumpe pentru a putea fi utilizate la debite ridicate de încărcare/descărcare);
     - Lipsa unei legislaţii vamale şi fiscale favorabile deschiderii terminalului către o gamă mult mai largă de clienţi externi;
     - Intrarea în insolvenţă a unor clienţi pe fondul crizei economice actuale;
     - Restricţiile pe legislaţia muncii cu privire la reorganizarea unor departamente anexe necesare funcţionării societăţii, dar fără legătură directă cu activitatea principală a societăţii.
     
     La 30.06.2013 datoriile totale ale societăţii se prezintă după cum urmează:
     - Datorii curente în creştere cu 30,8% comparativ cu 30.06.2012, fiind reprezentate în principal de datorii comerciale (către diverşi furnizori).
     - Datoriile pe termen lung sunt în scădere cu 22,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012, datorită rambursării din împrumutul pe termen lung contractat în 2011 şi a contractelor de leasing.
     - În prezent, societatea noastră nu înregistrează restanţe la plata ratei şi a dobânzilor aferente pentru contractul de împrumut aflat în derulare. Relaţiile cu băncile sunt foarte bune, chiar constatăm o mare dorinţă a băncilor de a colabora cu noi, venind cu propuneri de servicii personalizate, adecvate nevoilor noastre.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Marius Stoian, 2013: Regionalizarea - "un episod al Marelui Proiect European, care, într-un ciclu de câteva secole va dezmembra pentru a recompune o altă realitate antropo-geografică în termenii, acum futurişti, ai unei naţiuni europene cu 'dialecte' naţionale de muzeu etnografic".

Postări populare (nu P.P.E. !):