Guvernatorul etern amurgeşte cinic

Pe cine reprezintă Mugur Isărescu în fruntea BNR, de la începuturile democraţiei româneşti şi până în prezent? Interesele statului, interesele cetăţenilor, sau ale bancherilor? Dacă judecăm după discursul public al acestuia, marcat de o susţinere făţişă a băncilor, este evident faptul că, acolo sus în fruntea BNR, Mugur Isărescu reprezintă fără îndoială pentru bănci, „Omul nostru din Cairo”. 

Ziua Veche:

Guvernul României şi-a „umflat în sfârşit muşchii” în favoarea cetăţeanului român. Începând cu data de 01 octombrie 2013, clauzele abuzive din contractele de prestări servicii, inclusiv credite bancare, vor putea fi denunţate, deoarece proiectul de ordonanţă de urgenţă, iniţiat de Ministerul Justiţiei, care amână până în februarie 2014 această posibilitate, a fost discutat de Guvern, dar nu şi aprobat. Este o lovitură grea dată bancherilor, care se văd puşi în imposibilitatea de a-şi înşela clienţii, folosindu-se de acte legale.

Reacţia BNR la această decizie a Guvernului a fost ca de fiecare dată partizană bancherilor. Eternul guvernator Mugur Isărescu a afirmat că BNR nu are nicio responsabilitate în ceea ce priveşte semnarea contractelor care conţin clauze abuzive, întrucât „fiecare client trebuie să-şi asume responsabilitatea, pentru ceea ce semnează”. Cu alte cuvinte, orice ar stipula aceste contracte în conţinutul lor, nu reprezintă o responsabilitate a BNR, ci doar a băncilor şi a „proştilor” care semnează.

Mai mult decât atât, consilierul Adrian Vasilescu afirmă că atunci când BNR aprobă normele de creditare, aceasta nu primeşte spre studiu, mostre după contractele de creditare. Cu alte cuvinte, nu este treaba BNR să reglementeze desfăşurarea unei creditări oneste, aceste clauze fiind problema exclusivă a băncilor şi a clienţilor. Ne întrebăm de ce mai există atunci Banca Naţională, care ar trebui să reglementeze desfăşurarea unor activităţi financiare şi să urmărească punerea în practică a legilor din domeniu? Chiar aşa, domnule Adrian Vasilescu, „nu am mâncat usturoi şi nici gura nu ne miroase?” În spatele ideilor marcate de grija pentru o minimă responsabilitate, promovate de consilierul Gurvernatorului BNR, se ascunde poziţia tranşantă a acestuia, de susţinere a băncilor în vederea obţinerii unor profituri maxime, pe cârca clienţilor.

Pe cine reprezintă Mugur Isărescu în fruntea BNR, de la începuturile democraţiei româneşti şi până în prezent? Interesele statului, interesele cetăţenilor, sau ale bancherilor? Dacă judecăm după discursul public al acestuia, marcat de o susţinere făţişă a băncilor, este evident faptul că, acolo sus în fruntea BNR, Mugur Isărescu reprezintă fără îndoială pentru bănci, „Omul nostru din Cairo”. În ultima sa intervenţie, după respingerea ordonanţei de urgenţă privind clauzele abuzive, Mugur Isărescu plânge cu lacrimi amare, prevăzând o perspectivă sumbră băncilor: o eventuală pierdere de circa 5 miliarde de lei, cauzată de respingerea acestei ordonanţe! Mai că îţi vine să verşi şi tu lacrimi amare, gândindu-te la nenorocirea care îi paşte pe bancheri şi să spui, parafrazându-l pe Tudor Arghezi: „Nenorocitul de bancher, s-a-ncovoiat şi nu mai poate duce!” În realitate, măgarul este însăşi imensa clientelă a băncilor, care într-adevăr „s-a-ncovoiat” datorită clauzelor abuzive, înscrise „şmechereşte” în contractele de creditare, însă Mugur Isărescu nu va recunoaşte niciodată acest lucru, fiindcă cei dragi lui sunt doar bancherii şi nu clientela. Ceea ce nu explică niciodată Banca Naţională a României, prin vocea Guvernatorului Mugur Isărescu sau a consilierului acestuia, Adrian Vasilescu, este de ce aceasta ţine în braţe o întreagă „constelaţie” a răului reprezentată de aşa zisele instituţii financiare nebancare, IFN, care sunt în realitate un soi de „bancheri-cămătari” sau „cămătari-bancheri”. Ce fac aceşti „nebancari”, care de fapt sunt nişte „super-bancari” şmecheri? Nu fac altceva, decât să împrumute cu o amabilitate exagerată, pe toţi cei aflaţi la ananghie. Dacă băncile tradiţionale introduc în contractele de creditare unele clauze care pot fi considerate abuzive aceste bănci joacă cum se spune “la pitici”, contractele de creditare ale IFN-urilor sunt înţesate de zeci de clauze abuzive, care de care mai “păcălitoare” pentru clienţi şi mai “aducătoare” de bani pentru şmecheri deghizaţi în creditori legali. IFN-urile practică o cămătorie mascată, pe care nu o observă nimeni. Mugur Isărescu nici atât. După proliferarea acestor IFN-uri, zeci de mii de clienţi au fost păcăliţi prin practicarea unor dobânzi uriaşe mascate prin intermediul unor clauze abuzive. BNR nu a văzut şi nu a auzit nimic.

IFN-urile sau îmbogăţit şi au avut de unde să ofere “presupuse” comisioane, pentru a monta “ochelari de cal” suprinzătoarei de blânde Bănci Naţionale. Peste toată această panaramă de bâlci ieftin se suprapune “lozinca” prin intermediul căreia, Mugur Isărescu îi sfătuieşte cu o mare doză de cinism pe români să muncească şi să nu caute câştiguri facile. “Să stimulăm munca! Să stimulăm munca! Să stimulăm munca!” –ne sfătuieşte cu patos Guvernatorul, ca şi cum această “stimulare” reprezintă un “panaceu” universal. Uită însă să precizeze de ce munca este bună doar pentru proşti doar pentru fraieri, iar pentru şmecheri, cum ar fi cei de la IFN-uri, nu se recomandă.