21 august 2013

USL face jocul OMV



Transgaz (firmă românească de stat) are doar o participaţie minoritară (de 17,48%) în defunctul proiect Nabucco, dar a anunţat că va suporta cot la cot cu OMV (câte 50% !) suma necesară pentru ca "proiectul" să nu intre în insolvenţă. Porcăria este botezată "împrumut purtător de dobândă, garantat cu active viabile ale NIC" (Nabucco Gas Pipeline International, firmă înregistrată în Austria). De ce nu s-a băgat nicio bancă la împrumut ? Răspunsul este evident.

Nu suma în sine ar fi problema (ceva-ceva tot aveam de plătit), ci repartizarea daunelor neconformă cu participaţiile. Şi atitudinea guvernului României, care admite frauda (plătim aproape de trei ori faţă de cât avem participaţia: dacă ceilalţi actionari nu mai vor "resuscitarea cadavrului", de ce vrea asta România ?!). În Nabucco sunt şase acţionari: OMV (Austria), FGSZ (Ungaria, subsidiară MOL), Transgaz (România), BEH (Bulgaria) și BOTAȘ (Turcia), plus GDF Suez (Franţa), care anunţase intenţia de cumpărare de acţiuni în luna mai. OMV a preluat participaţia RWE (Germania), care se retrăsese din proiect (probabil avea "anumite informaţii"; sau... "dispoziţii" ?).

Contribuţia Transgaz la majorarea capitalului social al NIC (alţi bani...) depăşeşte - uşor - participaţia deţinută (1,34 milioane de euro din 7,5 - adică 17,866% în loc de 17,48%).

Cui îi mai sunt necesare infrastructura şi planurile proiectului Nabucco ? Nu cred că României, fiindcă (aşa cum am scris aici) sub paravanul Nabucco se planificase scoaterea la export de gaze din producţia internă.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):