Pe măsură ce se apropie "inaugurarea" lui Trump, şobolănimea propagandei RO este tot mai plouată şi îşi ascunde tot mai greu ostilitatea faţă de el. Asta arată ceva foarte important: "centrul lor de comandă" nu este în zona guvernamentală SUA (acum, acolo "se întâmplă ceva").

18 iulie 2013

O reacţie timidă, dar o reacţie



După articolul apărut la Deutsche Welle, din care se poate descifra nemulţumirea Germaniei faţă de posibilitatea apariţiei unui partid conservator şi eurosceptic în România, reacţia Partidului Noua Republică (prin Mihail Neamţu) pare destul de timidă, ca şi când s-ar feri să bruscheze tabuuri şi clişee "consacrate" de ani şi de decenii de europropagandă. Nu UE ne apără de Rusia, ci NATO (pe care UE îl subminează).

Împotriva Statelor Unite ale Europei

Mă bucur să văd că orientarea noastră anti-federalistă (împotriva Statelor Unite ale Europei) a fost corect semnalată de un jurnalist precum Horațiu Pepine (fost coleg la defuncta revistă Idei în Dialog). Dezbaterea pe aceasta temă se cuvine provocată în sânul dreptei: vrem oare mai multe reglementări de la Bruxelles sau mai multă libertate fiscală?

26690-2Noua Republică nu pune în discuție importanța apartenenței la UE pentru România. Într-o lume ideală, modelul Elveției era poate mai tentant. Dar Rusia e prea aproape geografic și cultural. Avem nevoie de UE, dar nu oricum. Găsesc așadar deprimant conformismul cu care mai toți politicienii români văd în toate declarațiile Comisiei Europene, pe orice temă și iscate în orice împrejurare, un far de lumină.

Mi-ar fi plăcut să văd o Comisie Europeană care aplică austeritatea și pentru demnitarii de la Bruxelles, nu doar pentru cei aproape cinci sute de milioane de contribuabili. Mi-ar fi plăcut ca europarlamentarii noștri să lupte pentru eliminarea discriminărilor la adresa fermierilor români (în Transilvania se vinde lapte praf unguresc, deși pășunile noastre alpine sunt pline de sănătate).

Uniunea Europeană are astăzi zeci de milioane de tineri șomeri, o criză economică prelungită de peste cinci ani, taxe tot mai mari, un exces de reglementare pe orice domeniu (de la curbura castravetelui până la sticluțele cu ulei de măsline din restaurante), o populație îmbătrânită, gestionând prost falimentul experimentului multiculturalist: mă întreb, așadar, dacă socialiștii, social-democrații și popularii eurofili trebuie neapărat aplaudați pentru că țările UE (cu excepția Germaniei) o duc atât de prost, în timp ce Norvegia, Elveția, Islanda (independente față de UE) prosperă…

2 comentarii :

Riddick spunea...

Deutsche Welle:

De cine are a se teme Noua Republică

Partidul Noua Republică îşi consolidează tot mai mult profilul conservator prin afilierea sa la o grupare europeană antifederalistă.

O premieră interesantă în politica românească: partidul Noua Republică a anunţat că aderă la Alianţa Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, un partid european de centru dreapta care cultivă un euroscepticism moderat. În această grupare se află de pildă Partidul Conservator din Marea Britanie care a părăsit Partidul Popularilor Europeni înainte de alegerile europene din 2009. Tot aici se află Partidul Democratic Civic din Cehia (Vaclav Klaus) sau partidul Dreptate şi Justiţie din Polonia, înfiinţat de fraţii Jaroslaw şi Lech Kaczynski.

E limpede aşadar că Noua Republică a ales să stea departe de entuziasmul eurofil al unui Guy Verhofstadt şi Daniel Cohn-Bendit ca şi de federalismul PPE. Principiile de bază ale acestei grupări paneuropene au fost stabilite prin Declaraţia de la Praga din martie 2012, care conţine un „decalog” din care am putea reţine rolul central acordat familiei şi ataşamantul pentru „suveranitatea statelor naţiune prin opoziţie la federalismul UE”. Aşadar ACRE acuză ambiţiile Comisiei de la Bruxelles de a reglementa fiecare aspect al vieţii europene, opunându-se unor noi cedări de suveranitate. (vezi „New Direction”, The foundation for european reform).

Preşedintele Noii Republici a declarat pentru Agerpres cu privire la ACRE: ”Este vorba de o familie politică, a doua ca număr în zona dreptei din Parlamentul European, care până astăzi nu avea certitudinea unui partener în România. Acolo unde Dan Voiculescu, ce a furat emblema unui partid nobil, aristocratic românesc, nu a putut, cu miliardele sale, să convingă, dar şi într-un moment în care noile grupări politice de dreapta din România, cum este Forţa Civică ori Mişcarea Populară, au probleme de adeziune internă şi de aderenţă la o familie europeană iată, Noua Republică a reuşit să persuadeze nişte demni reprezentanţi ai tradiţiilor republicane ori monarhice din Marea Britanie, Polonia, Cehia, Estonia şi alte ţări europene”.

Interesantă este şi poziţionarea internă printr-o vădită delimitare de Forţa Civică şi Mişcarea Populară. Dar proba reală a sincerităţii şi seriozităţii acestei afilieri care va fi oficializată la toamnă va fi politica internă a Noii Republici. Până acum la fel ca toate partidele româneşti, Noua Republică a fost foarte timidă când a venit vorba de politici europene sau de critica adresată Comisiei de la Bruxelles. Va îndrăzni, aşadar, Noua Republică să depăşească conformismul leneş care domină de obicei la Bucureşti? Va şti mica grupare să formuleze argumente valabile împotriva federalismului european pe care nimeni nu îl pune sub semnul întrebării? Este uşor să scrii în fiecare zi de plagiatul lui Ponta, dar mai greu să combaţi politicile promovate de Viviane Reding. [...]

Riddick spunea...

[...]

Realitatea este că principalul adversar al unei Noi Republici afiliate la ACRE, nu va fi guvernul USL, în ciuda retoricii ofensive practicate de Mihail Neamţu. Adevăratul adversar îl reprezintă competitorii de dreapta din familia PPE, care vor fi primii incomodaţi de un nou mesaj de drepta cu nuanţe eurosceptice. Adevăratul adversar îl reprezintă dreapta liberală (fie că vorbim de PDL, Mişcarea Populară, sau parţial PNL) cu care va concura pe piaţa politică internă. Dreapta liberală care domină astăzi cercurile politice din preajma preşedintelui Băsescu îl privesc cu multă circumspecţie pe Mihail Neamţu din cauza conservatorismului său, pe zi ce trece tot mai sincer, şi nu vor ezita să-i pună discret toate piedicile posibile. Conservatorismul PDL a fost doar o faţadă, un captatio adresat unui electorat naiv, dar în clipa în care un conservatorism adevărat îşi va face apariţia, vom asista la delimitări categorice. Nu PSD are a se teme de apariţia unui partid conservator cu afiliere europeană, ci prietenii preşedintelui. Şi nu de PSD trebuie să se teamă Mihail Neamţu, ci de foştii prieteni politici. Asta în cazul în care îşi ia rolul în serios.

 http://www.dw.de/de-cine-are-a-se-teme-noua-republic%C4%83/a-16958643


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect.Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."


Postări populare (nu P.P.E. !):