10 iunie 2013

Atacul la cota unică, sub pretextul grijii pentru "talpa ţării"



Acelaşi Valentin Lazea (economistul-şef al BNR), care propunea "scoaterea din agricultură a agricultorilor de subzistenţă" şi care afirma că "este o necesitate creşterea preţului energiei" (singurul avantaj mai important al României în UE, deşi unul conjunctural).

Acum se dă îngrijorat de efectele negative pe care cota unică le-ar produce asupra "tălpii ţării":
"Cred că una din erorile fundamentale ale elitelor româneşti în tot parcursul istoriei moderne a fost ideea că soarta celor mulţi şi nevoiaşi este irelevantă pentru dezvoltarea economică. Cu alte cuvinte că se poate dezvolta România chiar dacă talpa ţării o duce prost. Ce vedem în capitalismul românesc post 1989 nu aduce nimic nou sub soare. Faptul că inegalitatea a crescut aşa cum se arată în lucrare şi că, în 2009, coeficientul Gini a ajuns la 30,6%, o cifră încă nu extrem de mare, dar mult mai mare decât a Slovaciei, Sloveniei sau a altor ţări din zonă nu vine decât să ilustreze acest lucru. Al treilea exemplu este taxarea cu cotă unică, care deşi fără doar şi poate microeconomic a fost un plus, impozitarea cu cota unică a servit întreprinderilor, din punct de vedere macroeconomic a fost un mare minus, cel puţin pentru că a fost o măsură prociclică şi a adăgat gaz pe foc în perioada în care economia şi aşa era în fierbere şi de ce să nu o spunem şi social a fost un mare minus. Dacă punem în balanţă plusul microeconomic cu minusurile macroeconomic şi minusul social obţinem un minus"
*   *   * 
Încă de la debutul interviului, Lazea a declarat franc faptul că nu este de acord cu propunerea care s-a făcut în studiul „Consolidarea exploatațiilor agricole”, și anume aceea „de a taxa mai serios proprietatea”, terenul agricol deținut de către fermele mijlocii și de cele mari. În opinia economistului-șef de la BNR, pentru a face consolidare, în ciuda opoziției micului agricultor, trebuie avută în vedere tocmai taxarea mai serioasă a terenurilor agricole deținute de acesta, adică aplicarea unei măsuri punitive, a „bățului”, în concordanță cu metafora „acțiuni stimulative” vs. „acțiuni punitive” („carrot” vs. „stick”).
„Orice politică de consolidare a terenurilor trebuie abordată atât cu instrumente de natură stimulativă, cât și cu cele de natură punitivă. Și asta deoarece numai cu partea bună, cu binele, nu se ajunge prea departe".


*   *   * 
Întrebarea nr.3: Doreşte România o convergenţă reală cu economiile dezvoltate din UE?
   Dacă răspunsul la această întrebare este pozitiv, atunci produsele şi serviciile româneşti vor trebui să se bazeze din ce în ce mai puţin pe competitivitatea prin preţ, datorată input-urilor ieftine (gaze şi energie ieftine, forţă de muncă slab remunerată, eventual un curs de schimb depreciat) şi să se îndrepte tot mai mult spre competitivitatea non-preţ (calitate, inovare, customizare, livrare la timp, service etc.). 
Din cele de mai sus rezultă că, dacă România doreşte să facă din adoptarea euro un scop real şi nu unul pur declarativ, atunci ajustările de preţuri din energie vor trebui să aibă loc înainte de adoptarea monedei unice.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Ovidiu Nahoi, 2016 (printre iniţiatorii unui apel, "Să ne salvăm Europa!"): "Trebuie să depăşim cadrul strict naţional şi să construim un soclu politic cu adevărat european care să poată înfrunta provocările mondializării, ale modernităţii şi o democraţie renovată printre altele şi prin alegerea directă a conducătorilor Uniunii. Europa este ţara noastră, nu poate exista viitor fără o uniune politică şi fără construcţia unui nucleu dur în jurul unui Stat Unic European. Suntem gata."

Postări populare (nu P.P.E. !):