23 aprilie 2013

Adrian Severin susţine tezele Germaniei naziste şi ale UE şi dă vina pe SUA




Este datoria Germaniei prea mare pentru creditori atat de necompetitivi?

"Documente secrete americane, date astazi publicitatii, atesta ca inca in 1941, deci inainte de intrarea SUA in cel de al Doilea Razboi Mondial, planificatorii politici de la Washington formulasera opinia potrivit careia daca America va fi obligata sa lupte din nou impotriva Germaniei, ea va trebui „sa termine treaba nedusa pana la capat in 1918” cand a facut „greseala de a parasi campul de batalie prea repede”; respectiv va trebui „sa invadeze locul si sa distruga totul”, in asa fel incat sa fie eliminata „orice baza a revansismului militar” german. Unii vad in formula „capitularii neconditionate”, lansata ulterior de Presedintele Roosevelt, ecoul acestor judecati."

"Initial, alianta euro-atlantica a fost gandita spre a mentine America inauntrul sistemului occidental european, Rusia in afara lui si Germania la pamant. (Formula era: „America in; Russia out; Germany down.”) S-a vazut, insa, ca Rusia nu putea fi tinuta la poarta decat daca zidul german era solid. Deci, sus Germania! Cu acest prilej s-a admis ca belicismul revansist german care dusese la declansarea celei de a doua mari conflagratii mondiale fusese si consecinta regimului sever si nerealist al reparatiilor impus Germaniei prin Pacea de la Versailles."

"Ideea care a vrut ca prin integrarea europeana a Germaniei, europenii sa nu se mai simta amenintati de Germania, se transforma astazi in sursa a germanofobiei europenilor. Iata de ce actuala criza a eurozonei (si a UE in general) este o criza de sistem. Ordinea economica a UE s-a prabusit si nu mai are cum fi reabilitata. O alta ordine este necesara. Cu cat intarziem in acest demers cu atat va creste germanofobia si odata cu ea, euroscepticismul. Ceea ce este periculos si frustrant pentru toti."

"A urmari acum stingerea vechii datorii germane pe calea „reparatiilor”, adica a pretentiei la despagubiri, poate arunca in aer Europa politica. O asemenea abordare este contraindicata. Ceea ce se poate cere rezonabil este, in primul rand, o reparatie intelectual-morala. Astfel, Germania ar trebui sa scape de tentatiile grandorii wagneriene recunoscand ca inclusiv ea a fost candva falita si ca a fost scoasa din impas, fie si involuntar, inclusiv de catre unii din falitii de azi. De aceea nu are legitimitate spre a da lectii altora. In schimb, si acesta este al doilea aspect, ea are obligatia, egala cu interesul sau national, la o compensatie politico-economica; adica obligatia de a contribui la coeziunea Europei politice facilitand iertari de datorie ale celor aflati in prezent in dificultate financiara, acceptand sindicalizarea datoriilor la nivel european, sprijinind sporirea fondurilor de coeziune si deci a bugetului UE, precum si participand cu buna credinta la construirea unei guvernari economice europene care sa elimine nu doar competitia economica intre natiuni ci si decalajele de dezvoltare intre ele."

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):