31 ianuarie 2013

Polonia în cleştele ruso-german



Free Poland Info : To take Europe over (Pentru a prelua Europa)
 

Europa de Est a devenit acum o scenă unde concurează pentru dominaţie cel puțin trei competitori de nivel mondial, și toţi trei din motive foarte întemeiate. Pentru Germania și Rusia, este continuarea dezvoltării parteneriatului strategic reciproc, care să ducă la consolidarea ambelor părți, precum și la stabilirea unui "New Deal european" care să suprime "ultimele vestigii active ale conferinței de la Ialta", și anume prezența SUA în Europa, și a lor - până foarte recent - poziție militară dominantă. Cu toate acestea, se pare că nu merge prea bine cooperarea viitorilor aliați, faţă de cum s-ar fi putut anticipa cu doar doi-trei ani în urmă. Germanii par a fi surprinşi de creșterea influenței politicii ruse în țările din fostul bloc sovietic, inclusiv în țările despre care germanii cred ar trebui să fie în zona lor de interese economice, ca Polonia sau ţările baltice.

Aceasta a dus la o contrareacţie, și la declarațiile neașteptate ale autorităţilor poloneze, precum și ale celor lituaniene şi letone, că vor adera la zona euro cât mai curând posibil, în ciuda faptului că ar fi devastator pentru economiile lor. Pe de altă parte, ucrainenii joacă cartea SUA, semnând contracte de exploatare pe teritoriul lor a gazului de șist de către companii americane. Aceasta a declanșat deja reacții ostile din partea Rusiei, precum și o amenințare de șantaj financiar.

Polonia este condusă de două centre politice, unul situat la guvern, care urmează în cel mai mic detaliu politica germană în cadrul UE, și altul, situat la Palatul Prezidențial, un centru numit Biroul Strategic, care declară în documentele sale că Rusia trebuie să fie un garant militar al securităţii poloneze; ceea ce pare a fi ciudat, dacă luăm în considerare faptul că Polonia este un membru al pactului NATO.

Guvernul SUA îşi orientează simpatiile de partea opoziției poloneze, astfel fiind vizibile onorurile și prezența ambasadorului SUA în Polonia la ceremonia de înmormântare a mamei lui Jaroslaw Kaczynski, liderul opoziției. Este probabil că ruşii vor încerca să elimine aliații SUA din Polonia, după ce au reușit în Georgia. Pentru ruși, mediul de afaceri american implicat în exploatarea resurselor de gaze poloneze din șisturi ar putea avea un impact dramatic asupra economiei lor și asupra poziției de jucător principal pe piaţa europeană a aprovizionării cu gaz. Este, de fapt, un to be or not to be pentru actualii conducătorii ruși, aflaţi în imposibilitatea de a moderniza Rusia, și în întregime dependenţi de vânzarea resurselor naturale.

Pentru Berlin, cel mai bun mod de a împiedica Polonia să stabilească relații strânse cu SUA, este să încerce să interzică exploatarea gazului de șist în Europa, utilizând ca pretext ecologia și problemele legate de protecția naturii. Moscova va încerca să preia piaţa poloneză de gaz de șist înaintea americanilor. Merită să amintim că generalul Petelicki, care a murit de curând, şi care era perceput ca având simpatii "pro-americane", care a criticat guvernul lui Donald Tusk pentru acțiunile sale în cazul Smolensk, a murit ["sinucidere"] fără a lăsa vreun bilet doar la câteva ore după ce Exxonmobile şi-a mutat afacerile din Polonia în Siberia (a fost una în schimbul celeilalte ?).

Nu am nicio îndoială că ruşii vor folosi cazul Smolensk pentru a juca în lunile viitoare cartea poloneză, pentru a compromite cercul pro-german al lui Donald Tusk, pentru slăbirea opoziției și consolidarea cercului președintelui Bronislaw Komorowski - care deja îşi întăreşte poziția propunându-le să i se alăture unora dintre outsideri, reprezentând întregul spectru politic. Cu toate acestea, permițându-le rușilor să joace "cartea Smolensk", s-ar putea ajunge la consecințe greu de imaginat, prin urmare cei mai mulţi dintre politicienii din cercul de guvernământ ar prefera mai degrabă să aducă epava avionului înapoi în Polonia acum, și să nu fie puşi în faţa unor viitoare surprize, așa cum a fost cea cu găsirea de explozibili în resturile epavei de către experții în explozibili ai poliţiei.


  • Aleksandr Dughin: "Crearea axei Berlin – Moscova, ca o construcţie occidentală portantă a Imperiului Eurasiatic, presupune câţiva paşi serioşi privind ţările Europei de Est situate între Rusia şi Germania"

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Petre Guran, 2005 ("Națiunea română va fi istorie iar BOR o sectă de provincie"): "Dacă în urmă cu 127 de ani poporul român se arăta dispus să plătească cu sânge pe câmpul de luptă suveranitatea politică a statului care îl reprezenta, astăzi acelaşi popor, în marea sa majoritate, se arată pregătit să pună capăt acestei suveranități în numele unei noi aventuri istorice. De facto, suveranitatea statului român a intrat într-un declin accelerat cu începutul celui de-al doilea război mondial, dar abia astăzi din proprie voință statul român se pregătește să renunțe de jure la o parte însemnată din formele suveranității națiunii române și este foarte probabil să renunțe cu desăvârșire la ideea de suveranitate națională dacă proiectul de federalizare europeană se va impune în noua structură politică a Uniunii Europene, o dată cu adoptarea constituției de către popoarele membre. Poporul român va fi parte a acelui mare popor european, care va fi însărcinat într-un viitor apropiat instituțiile politice ale Europei cu prerogativele suveranității culese de la fiecare stat național în parte. Aceasta înseamnă adoptarea unui sistem de valori, în care națiunea nu mai are vocația de a întemeia o putere politică. Oricum am cântari și interpreta decizia românilor de a da suveranitatea națională pe solidaritatea politică și economică a familiei europene, aceasta este un fapt, iar concluzia cea mai simplă este că suveranitatea națională nu mai reprezintă un concept politic activ nici măcar pentru carpato-danubiano-ponticii etern întârziați ai istoriei. Așadar, ce serbează Biserica națională? Aparent, desavârșirea instituțiilor necesare existenței naționale absolut independente. Dar în mai puțin de doi ani națiunea politică română va fi istorie, peste mai puțin de zece, Bucureștiul, sediul unei autorități proconsulare, iar peste mai puțin de treizeci, Biserica Ortodoxa Română o obscură sectă într-o provincie tot atât de vag identificată pe hartă ca și astăzi. Iată o previziune politică ce poate da subiectul unei discuții palpitante la un pahar de șampanie cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de patriarhie".

 

Postări populare: