Cum pot fi identificaţi complicii ocupantului: deviază atenţia de la agenţii străini ajunşi la butoane în România, la ţinte secundare pe care le numesc "statul mafiot", "sistemul băsist", "corupţia generalizată".

19 ianuarie 2013

ESENŢA PROPAGANDEI COMUNISTE : IDEILE OTRĂVITOARE




Poisonous Ideas (Idei otrăvitoare) de J.R. Nyquist

Să presupunem că cineva primeşte ca sarcină să distrugă o civilizaţie iar singura armă la îndemână pe care o are este limbajul. Poate să-şi atingă obiectivul, oare ? Răspunsul este : categoric, da !

Pentru a învinge o civilizaţie este suficient ca limbajul să fie utilizat în aşa fel încât să desparta bărbatul de femeie, părintele de copil, proprietarul unei afaceri de angajaţii săi, statul de cetăţeni şi pe Dumnezeu de Biserică.

Aceasta a fost matricea subversiunii comuniste într-o bună parte a secolului trecut. Deşi unii oameni îşi imaginează că sistemul comunist este mort, în zilele noastre, din păcate el este încă foarte viu, activ şi într-o puternică ascensiune şi ofensivă.

Este imposibil să inţelegem ce înseamnă «stânga», fără să înţelegem rolul decisiv al Partidului Comunist în acest sistem. Pentru cineva din America este dificil să scrie despre acest subiect deoarece majoritatea cititorilor americani nu sunt educaţi în spiritul istoriei şi teoriei comunismului. Ei nu cunosc tacticile comuniste, care se bazează pe folosirea unui limbaj care denaturează inţelesurile normale, aducând discursul şi gândirea politică într-o stare confuză şi buimacă. După cum au demonstrat generalii comunişti în anii 1960-1970, anumite «măsuri active» iniţiate de către Partidul Comunist al Uniunii Sovietice nu erau simple programe de dezinformare. Principala misiune era să se implementeze idei care să corupă şi să distorsioneze raţionamentul oamenilor punându-le în faţă o varietate de piste false.

Într-un articol precedent am afirmat că America este sub ameninţarea comunismului. Am primit însă o mulţime de comentarii în care mi se atrăgea atenţia că de fapt SUA este sub ameninţarea dezvoltarii unui «stat corporatist» care înseamnă «fascism».

Există un singur răspuns la aceste critici, simplu dar devastator. Descrierea sistemului ca fiind fascism a fost avansată mai demult de către comunişti. Mai mult chiar, unii consideră că a fost creată de către specialiştii în dezinformare ai Moscovei şi de către strategii care ghidează Partidul Comunist din SUA şi coordonează partidele comuniste din întreaga lume.

Strategia comunistă este foarte sofisticată şi utilizează ca arme conceptele.

Contrar opiniei populare, comuniştii care au condus Uniunea Sovietică n-au renunţat, de fapt, la putere. Ei doar au trecut la activităţi subterane, lucrând şi coordonându-şi planurile în secret.

Această operaţiune, împreună cu prăbuşirea comunismului, a fost descrisă de Anatoly Golitsyn (fost membru KGB care a dezertat) în 1984 în cartea sa intitulată «Minciuni noi în locul celor vechi» («New Lies for Old») în care este explicată strategia viitoare a comunismului international, exact ca mai sus. Din păcate, în acel moment nimeni n-a fost pregătit să accepte mărturia lui Golitsyn.

Acum mai bine de 25 de ani am asistat la un miting al comuniştilor într-un campus universitar unde fusesem invitat de către unul dintre profesorii mei, care mi-a spus doar că dacă sunt interesat de modul în care se face educaţie în statul California atunci ar fi foarte bine să particip la acest miting.

Aici a fost explicată viitoarea strategie a Partidului Comunist din SUA.

Cel care a vorbit la acea întâlnire a afirmat că scopul comuniştilor este "să se înfiltreze în Partidul Democrat pentru a-l prelua, prin aripa sa de stânga".

A vorbit despre alegerea unui preşedinte comunist, care să nu se manifeste ca atare în public, şi care ar putea exploata o cădere economică severă cu scopul de a promova naţionalizarea principalelor domenii, cum ar fi cel al sănătăţii sau al industriei petrolului. Prin acest proces, a subliniat vorbitorul, «dictatura burgheziei» va fi diminuată şi totul va fi dirijat precum un oficiu poştal. În acele timpuri afirmaţia a sunat incredibil mai ales că Ronald Reagan era preşedintele Americii.

Comuniştii vor să doboare capitalismul, şi în acest sens au infiltrat şcolile, oferind astfel o tribună pentru multiculturalism, ecologism, drepturile homosexualilor, asistenţa juridică pentru străinii care intră ilegal în ţară, precum şi promisiunea unei lumi fără arme nucleare.

La fiecare pas criticile stângii împing America către noi şi noi «cheltuieli sociale», astfel încât bugetul federal este din ce in ce mai solicitat să facă faţă unor proiecte non-militare. Cu timpul se va descoperi că tăierile din buget se pot face numai din zona vitală a programelor militare, iar în cazul în care cineva responsabil din ţară ar recunoaşte vreodată acest pericol şi se va întoarce impotriva aparatului comunist, singura soluţie a comuniştilor va fi să apeleze la resursele militare ale «prietenilor» din străinătate.

Toate aceste lucruri devin clare numai după ce fiecare se familiarizează temeinic cu tacticile comuniste şi cu direcţia principală a strategiei acestora. Prin diverse sloganuri stângiste mai raspândite se pun bazele «revoluţiei populare» împotriva opresorului comun. Apariţia teoriei conspiraţiei adaugă peste toate o notă de confuzie, împingând astfel chiar şi personalităţile conservatoare către o pantă mai revoluţionară. Astfel, sunt unii care evidenţiază rolul «finanţelor internaţionale», propunând această cale insidioasă şi conspiraţionistă capitaliştilor înşişi. Este demn de remarcat faptul că întregul proiect al lui Karl Marx are la bază premisa (neformulată ca atare) că elitele capitaliste nu trebuie confundate cu o clasă durabilă şi competentă care să guverneze societatea, ci reprezintă o formaţiune instabilă care se preocupă doar de eficienţa economică a acesteia, în detrimentul structurii sociale.

Tocmai aici este zona de atac, în care dezinformarea este amestecată cu frânturi de adevăr. Comuniştii exploatează lacunele din structura socială care apar în capitalism, perturbând instituţiile menite să le vindece şi al căror scop a fost mereu să ne orienteze şi să ne adapteze la situaţii noi.

După cum vedem astăzi, orice criză economică care apare la un moment dat dezvăluie imediat modul de viaţă riscant pe care ni l-a adus economia modernă. În aceeaşi notă a optimismului colectiv care împinge motorul economiei moderne înainte, schimbarea este întotdeauna ceva «bun» iar colapsul nu se poate întampla niciodată. Dar vechea lege a gravitaţiei se poate aplica şi în economie, nu doar în fizică, adică ceea ce urcă, la un moment dat trebuie să şi coboare.

Marx a văzut acest lucru clar şi şi-a predicat revoluţia bazat pe speranţa catastrofei şi prăbuşirii capitalismului.

De aceea, capitaliştii trebuie împinşi către pragul prăpastiei prin infiltrare, sabotare, precum şi prin agitaţie şi propagandă. Să ne gândim numai la semnificaţia reală a încălzirii globale, la epuizarea stratului de ozon, sau la salvarea «bufniţei bălţate». Bieţii capitalişti înşelaţi care se consideră ei înşişi că sunt cei care au adus pacea prin belşug, comerţ liber şi globalizare sunt la fel de naivi şi creduli ca şi publicul larg.

Cele mai multe «teorii ale conspiraţiei» de astăzi au nevoie de revizuire. Prin caracterizarea bancherilor ca "banksters" iar a capitaliştilor ca baroni jefuitori (robber barons), ele scapă din vedere dinamica reală. Adevaraţii comunişti au folosit întotdeauna oamenii dreptei şi din lumea businessului cu intenţia integrală de a-i elimina din joc când nu vor mai fi folositori.

Acest lucru a fost foarte bine subliniat în scrierile secrete ale lui Lenin.

Cum este posibil aşa ceva ?

Finanţiştii de astăzi nu sunt oameni de anvergură. Nu sunt nici gânditori sau vizionari (desi poate că aşa se cred). Sunt mai degrabă copleşiţi de afaceri şi de viteza cu care se desfăşoară evenimentele.

Teoria conspiraţiei, demonizându-i pe cei care care conduc afaceri revizuieşte istoria, astfel încât conspiraţioniştii se încadrează brusc în linia programului revoluţionar.

Nu este de mirare că teroristul de extrema dreaptă Timothy McVeigh s-a împrietenit cu teroristul de extremă stângă Ted Kaczyinski, fiind în aceeaşi închisoare.

Comuniştii au inţeles demult potenţialul unităţii dintre dreapta şi stânga, încă din anii '20, din timpul lui Lenin, când elementele de dreapta au fost manipulate în etapa de consolidare a puterii bolşevice, prin NEP (Noua Politică Economică).

În anii '50 Hruşciov a ţinut un discurs despre intrarea pe teritoriul dreptei americane şi lovirea anticomunismului din interior. A fost absolut convins că acest lucru este posibil şi că poate fi realizat. La urma urmei, chiar el a fost cel care a desfăşurat acest gen de operaţiuni în Ucraina cu câteva decenii mai înainte.
 
http://www.financialsensearchive.com/stormwatch/geo/pastanalysis/2010/0618.html

3 comentarii :

Anonim spunea...

Nu stiu de ce , pe masura ce avansez in ''analiza'' demonstratiei domnului ''quist'' am senzatia ca omul e mai comunist decit cei pe care ii combate.
Se zbate degeaba, capitalismul e pe drojdie, asa cum au fost atitea orinduiri inaintea lui. Va disparea in haul istoriei odata cu comunismul, fascismul, nazismul si toate toxinele pe care , in agonia-i, le-a varsat peste Omenire.

Riddick spunea...

Şi ce vine-n loc ?

Mie, din câte văd, mi se pare că se pregăteşte un nou gen de colectivism la nivel global.

Crystal Clear spunea...

Anonimu' cred că vrea să zică cum că tehnocraţia e mai bună ca toate şi că oamenii trebuie să muncescă aşa cum propovăduiesc ongeurile : în stil stahanovist. Conducătorii să fie numiţi şi popultia ascultătoare , adica postdemocraţie...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect.Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."


Postări populare (nu P.P.E. !):