02 noiembrie 2012

Lobby pentru regimul de la Beijing



USL (şi euro-socialiştii) nu fac decât sa se alăture lobby-ului "oficial" UE, dar accentuînd acele puncte mai importante cerute de chinezi. Câteva fragmente din interviul lui Boştinaru (PSD). 

China Radio International

Interviu acordat de eurodeputatul PSD, Victor Boştinaru, prim-vicepreşedinte al Delegaţiei Parlamentului European pentru relaţiile cu Republica Populară Chineză

Vizita este, înainte de toate, extrem de importantă pentru că este ultima delegaţie la nivel înalt a unei instituţii europene, la Beijing, înainte de Congres, ceea ce arată importanţa pe care Uniunea şi statele membre o acordă relaţiei cu China. Apoi, este important pentru că acest Congres urmează să definitiveze strategia de dezvoltare a Chinei pe următorii cinci ani şi nu numai, chinezii negândind pentru perioade atât de scurte de timp, şi nu în ultimul rând am discutat despre mecanismele de cooperare din cadrul Parteneriatului strategic dintre Uniunea Europeană şi China, în contextul în care China este un jucător global, iar Uniunea Europeană întâi trebuie să ţină seama de acest lucru, doi trebuie să angajeze China într-un dialog extrem de pragmatic, care este până la urmă benefic pentru propriile sale interese.

În egală măsură, în cadrul discuţiilor pe care le avem, dar şi pe baza informaţiilor pe care le-am primit de la Serviciul de Acţiune Externă al Uniunii Europene, toţi membrii delegaţiei au înţeles că Uniunea Europeană are un interes fundamental în a angaja cooperarea cu China de o manieră extrem de pragmatică în ce priveşte soluţiile la guvernarea globală în plan economic, şi aici a se vedea cooperarea din ce în ce mai bună în cadrul G20 dintre cele două părţi, ca şi eforturile comune a celor două părţi de a-şi coordona poziţiile în chestiuni referitoare la supravegherea şi regularizarea pieţelor financiare şi a industriei financiar-bancare la nivel mondial. Sunt lucruri pe care nimeni nu le mai pune la îndoială astăzi şi care, privite uşor retrospectiv, ar fi părut de negândit în urmă cu patru – cinci ani. Mă gândesc că, în 2008, eram la Beijing, chiar înaintea Summitului dintre China şi Uniunea Europeană. Atunci a fi venit cu asemenea propuneri ar fi sunat atât de exotic, atât de scandalos aproape, încât ai fii fost tratat ca bun de dus la psihiatru. Astăzi, evoluţiile şi cooperarea dintre cele două părţi au atins un nivel care este reflectat, între altele, de cele două summituri UE - China din 2012. Toate aceste elemente arată că sub aspect economic nimic la nivel global, astăzi, nu se mai poate regla sau gestiona în interesul întregii umanităţi, nu doar în interesul celor două părţi, fără un parteneriat autentic între cele două: China şi Uniunea Europeană. Iar sub aspectul celorlalte mari teme pe care le-am angajat cu interlocutorii chinezi, cooperarea în cadrul problematicilor referitoare la schimbările climatice, referitoare la problematica de mediu, cercetările, eforturile comune în domeniul energiilor regenerabile, suntem conştienţi că aceste mari provocări globale pot fi depăşite dacă cele două părţi stau împreună, negociază şi identifică prin negociere soluţii comune. Cel mai bun exemplu este cooperarea celor două părţi la Cancun dar şi modul în care Uniunea Europeană şi China au definitivat parteneriatul pentru urbanizarea durabilă. Este un exemplu care adună împreună provocări legate de schimbări climatice, de un nou model de dezvoltare urbană, un nou model de gestionare a resurselor şi asta creează inclusiv un spaţiu enorm de cooperare economică din perspectiva provocărilor pe care le implică urbanizarea şi experienţa celor două părţi în procesul de urbanizare. China, astăzi, este locul de pe planetă unde urbanizarea a atins cele mai rapide şi cele mai ample, ca dimensiuni, procese cunoscute în istoria recentă a umanităţii.

Se întâmplă adesea ca agenda referitoare la China să fie influenţată de dezbaterea internă din statele membre, iar în an electoral „vând" produsul China şi problemele legate de relaţia cu China pentru a obţine voturi, adesea ieftine şi periculoase, în propriile lor state, dar toţi suntem conştienţi de acest fapt. Trebuie să angajăm cooperarea cu China cât mai profund, cât mai sofisticat posibil şi nicidecum să o conducem către confruntare. Confruntarea dintre Uniunea Europeană şi China ar fi fundamental periculoasă pentru interesele economice dar şi pentru interesele de actor global al Uniunii Europene, ţinând cont că aspiraţia noastră este către un multipolarism funcţional în care Uniunea Europeană cu modelul său de a gestiona dezvoltare, cooperare, democraţie, dialog să conducă la o situaţie mai bună la nivelul întregii planete. De asta, sunt convins că trebuie să fim dominaţi de pragmatism, măcar în măsura în care Statele Unite gestionează relaţia lor cu China.

Este o agendă importantă a Parlamentului European şi chiar sunt bucuros că aţi pus această întrebare. Noi avem deja un anume mecanism instituţionlizat de cooperare. Este Forumul Uniunea Europeană - China, organizat de Parlamentul European şi de către Congresul Poporului din Republica Populară Chineză, care angajează reprezentanţi ai tuturor grupurilor politice din PE şi RP Chineză. Din perspectiva agendei pe 2013, pot să vă anunţ că, la sfârşitul lunii martie, o delegaţie a grupului socialiştilor şi democraţilor va vizita China conduşi de liderul grupului, Hannes Swoboda. Cred că voi fi din nou în China, cu acea ocazie. Este de aşteptat o vizită a preşedintelui Partidului Socialiştilor Europeani la Beijing, s-ar putea să fie comună cu a liderului socialiştilor şi democraţilor, este de aşteptat, anul viitor, preşedintele Parlamentului European, domnul Martin Schultz, într-o vizită oficială la Beijing, ori chiar şi simpla enumerare a acestor vizite importante şi la nivel înalt a reprezentanţilor PE dă substanţă. Dar, mi se pare mult mai important ce am convenit, acum, cu ocazia discuţiilor cu delegaţia chineză condusă de domnul Jia Peixin, şi anume un mecanism de cooperare instituţionalizată între comisiile de specialitate din PE şi comisiile omoloage din cadrul Congresului Poporului (CP), pentru ca atunci când discutăm, spre exemplu, de energie, de mediu, drepturile domului sau alte subiecte, politică externă, securitate, să nu angajăm discuţiile acestea la nivelul relativ, general şi abstract, delegaţia PE şi delegaţia CP, ci a comitetelor relevante. De asemenea, angajarea în cadrul deplasării degelaţiilor celor două părţi, a reprezentanţilor comisiilor relevante, atunci când discutăm agenda referitoare la unul sau altul din punctele convenite, pentru că, în final, locul de unde porneşte decizia politică este comisia de specialitate. Am avut acum, cu noi, pe preşedinta sub-comisiei pentru Drepturile Omului din PE. Am discutat despre problematica Drepturilor Omului în China, a fost o discuţie decentă, a fost o discuţie pragmatică, a fost o discuţie serioasă şi cred că acest mod, pe viitor, va contribui la o mai bună înţelegere a problematicii şi frământărilor fiecăreia dintre părţi. Pentru că aşa cum noi cerem Chinei să înţeleagă complexitatea activităţii PE, trebuie să ne impunem şi nouă să facem un efort de mai serioasă înţelegere a problematicii părţii chineze.

De aceea există dialogul şi intrumente instituţionalizate de cooperare între Uniunea Europeană şi China, inclusiv dialogul în domeniul securităţii şi apărării care a fost deschis anul trecut. Dar, pe de altă parte, trebuie să privim cu luciditate la faptul că definirea, şi aici marele meu semn de întrebare este legat de Uniunea Europeană, de noi, în ce măsură strategia noastră privind relaţiile cu China şi strategia noastră privind politica externă şi de apărare a Uniunii Europeane ca actor global vor reuşi să treacă de la nivelul enunţului, la nivelul practicii. Pentru că este o realitate pe care inclusiv partenerii chinezi ne-au arătat-o. Vorbim despre Uniunea Europeană ca actor global dar, în planul acţiunii, se întâmplă adesea ca vocea noastră să fie subminată de acţiunile din plan bilateral sau acţiunile individuale ale unor state membre, ceea ce are un impact negativ inclusiv în planul relaţiilor cu China. De foarte multe ori China spune, şi aici nu este ea de vină: „voi veniţi şi dialogaţi cu China ca Uniune Europeană şi a doua sau a treia zi vine un ministru, mai ales din sfera economică, dintr-un stat membru şi spune nu – nu, acolo era Uniunea Europeană dar aici sunt eu, statul n. Vreau să închei un acord economic cu China". Acest mod, care până la un punct poate fi înţeles, este pe fond dăunător intereselor globale ale celor două părţi şi prejudiciază, într-un fel, eficacitatea acţiunii comune a Uniunii Europeane şi a Chinei, ca şi a acestui triunghi Uniunea Europeană – China – SUA, din perspectiva unor soluţii globale la marile probleme cu care suntem confruntaţi astăzi: accesul la resurse, problemele energetice, problema schimbărilor climatice, cu conotaţii asupra crizei alimentare şi aşa mai departe.

Nu este o noutate că şi în diplomaţie ca şi în relaţiile internaţionale, contactele personale, nivelul de încredere stabilit între reprezentanţi oficiali ai părţilor aflate în dialog, contribuie enorm la direcţia în care merge parteneriatul respectiv. România are un avantaj enorm pe care, în mod nefericit, nu l-a fructificat din perspectiva intereselor europene, a intereselor legitime pe care ţara noastră le are. Dar, aceste contacte pe care le-aş numi privilegiate, pe care România le-a avut şi încă la mai are la Beijing, permit ca pe deoparte componenta românească din cadrul dialogului Uniunii cu China să fie ascultată atent şi prietenos de partea chineză, componenta românească să poată pemite angajarea discuţiilor chiar pe teme sensibile pentru partea chineză, cum ar fi Drepturile Omului. Nu în ultimul rând, componenta românească poate să deschidă, în ansamblu, oportunităţi de dialog pe care, în mod formal, la momentul acesta nu le-am avea, fără să ne arogăm noi, România, rolul de mare putere. Pe de altă parte, acest lucru contribuie la o mai bună înţelegere prin expertiza noastră în relaţia China. Putem să contribuim la o mai nuanţată înţelegere a particularităţilor părţii chineze, a sensibilităţilor părţii chineze pe anumite domenii, tocmai din perspectiva servirii parteneriatului strategic dintre UE şi China, şi nu a promovării unor interese bilaterale, deşi şi acestea sunt legitime, sunt valabile. 

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

László Tőkés, 2012 (la congresul PPE de la Bucureşti): "Consider că toată problematica minoritară, a regiunilor dezavantajate, locuite de minoritari ar trebui să fie cuprinsă în politica de coeziune a Europei unite şi prin aceasta să se încerce depăşirea crizei generale a Europei unite. Între cauzele crizei se numără şi moştenirea comunistă, care ne frământă şi astăzi. Noi considerăm că problema regiunilor este o problemă genuină europeană şi, totodată, una specifică românească. România supercentralizată nu va reuşi să iasă din criză, dacă nu se va face descentralizarea şi regionalizarea ţării. Partidul Popular Maghiar din Transilvania propune un astfel de program de descentralizare, de regionalizare, care va conduce la un sistem de federalism în România."

Postări populare (nu P.P.E. !):