După Ciripoi, SUE ar ieși o treabă bună, dacă ar mesteca USL la ceaun

Când io vă spun că ăștia toți (PDUSLMR) sunt o apă și-un pământ...  

Orice componentă a lor ai vota, e de chichi, aplică aceeași agendă a Bruxelului.

Au ieșit spin-doctorii USL la campania de P.R. pro-Europa federală.

Sorin Roșca-Stănescu, despre "capcanele pe care trebuie să le evităm" (pe drumul spre SUE), în loc să spună clar că e doar una singură - tocmai statul transnațional (sau postnațional): 

Suveranitatea limitată a României

Pe termen mediu si lung, aceasta este cea mai grea intrebare la care trebuie sa raspunda forta politica destinata sa conduca, dupa alegeri, Romania. Adica USL. Initiativa unei decizii si a unor eventuale acte pregatitoare pentru statul supranational al Europei nu poate fi incredintata nici lui Traian Basescu, care nu mai este un presedinte legitim, si nici PDL, care este pe cale de a cristaliza o forta de opozitie. Care sunt considerentele in functie de care poate fi organizata o dezbatere, care este indispensabila, la capatul careia romanii, prin intermediul partidelor aflate la putere si a majoritatii parlamentare, pot da un raspuns *?

In primul rand, trebuie identificate eventualele pericole. Capcanele pe care trebuie sa le evitam. Cu atat mai mult cu cat suntem un stat aflat la periferia UE, atat din punct de vedere geografic, cat si sub aspectul fortei economice. Un stat supranational, indiferent cum s-ar numi el, inseamna ca cei care il compun renunta la suveranitatea lor. Prima posibila capcana de unde deriva si prima conditie pe care ar trebui sa o puna Romania este ca aportul de suveranitate, cedat Federatiei sau Uniunii, sa fie egal in cazul tuturor statelor care o compun. Cu alte cuvinte, sa nu cedam gradul de suveranitate in avantajul celor mai puternici. Care, astfel, in final, sa fie doar beneficiari ai suveranitatii altor, nu si la randul lor, donatori. A doua capcana, si deci a doua provocare, pentru Romania deriva din asa - numita obturare a vaselor comunicante. Un stat supranational presupune ca si forta de munca, resursele dar si beneficiile sa functioneze printr-o discriminare pozitiva. Cu alte cuvinte, in baza principiului vaselor comunicante, sunt distribuite atat obligatiile, cat si beneficiile. Astfel, o tara mai saraca ar urma sa dobandeasca un statut economic relativ egal cu al celorlalte, intr-un timp record. Dar daca Federatia de state va fi discriminatorie pentru statele de la periferie? Ei bine, atunci noi vom continua sa fim doar furnizori de materie prima ieftina, de resurse, de forta de munca prost platita si o mare piata de desfacere pentru produsele de mana a doua ale statelor industriale europene.

Dar cel mai mare pericol este extrapolarea, in cadrul viitoarei uniuni, a modului in care actuala UE este condusa. O federatie de state nu va putea ceda, si nu ar trebui sa faca sub nicio forma acest lucru, decizia in mana unor birocrati. Aceasta trebuie sa fie exclusiv apanajul oamenilor politici alesi de natiuni. Si, cu atat mai putin, puterea nu trebuie pusa in mana multinationalelor. Ea trebuie sa apartina parlamentelor. Sau Parlamentului Uniunii.  

(* A, deci fără referendum, doar vot în plenul parlamentului, ca la aderarea la UE și la ratificarea Tratatului de la Lisabona.)