"Pericolele" văzute de Severin

Unul dintre ele ar fi prioritizarea interesului național față de alte interese. Cum ar veni, e un pericol respirația la un organism viu.

Cu cine și pentru ce ne batem la Bruxelles?

[...] Pornind de aici rezulta ca la Bruxelles ne batem cu euroscepticismul, cu nationalismul si cu discriminarea. Acolo ne mai batem spre a accede la decizie si la resurse europene. Resurse rezultate din contributiile tuturor.

Dincolo de contributiile financiare, este esential ca participarea Romaniei sa se refere si la aportul intelectual. Adica la furnizarea unor idei specific romanesti legate de definirea modului in care UE poate sa functioneze la parametri optimi in folosul tuturor membrilor.

Sa detaliem putin aceste idei. Pericolul cel mai evident pentru proiectul european este euroscepticismul. Acesta consta atat in neincrederea ca o democratie transnationala, respectiv o organizare de tip federal a natiunilor europene, ar putea rezolva mai bine problemele cetatenilor statelor membre, cat si in dorinta subsecventa ca UE sa ramana doar o piata libera pe care bunurile produse de fiecare economie nationala dupa capacitatile ei, sa circule nestingherit. In acest fel inegalitatile intre natiuni cresc; cu precizarea ca atari inegalitati se fac remarcate acum la nivelul cetatenilor mai mult decat al statelor. S-ar reveni, astfel, cu incetul la o Europa tribala in care diferentele mari de avere se vor transforma in diferenta culturala - de mod de a trai, a gandi si a crea. Pe cale de consecinta UE ar ajunge a fi nu o uniune de cetateni ci un club de plutocrati. Cei dintai vor duce o lupta de clasa impotriva celor din urma. Cei din urma vor duce intre ei o lupta pentru sferele de putere. Impotriva unei asemenea perspective romanii trebuie sa se mobilizeze in forurile europene.

Nationalismul, inclusiv in forma renationalizarii UE, este un alt pericol major. Ideea ca democratia poate fi doar nationala, ca UE poate functiona doar in formula interguvernamentala, ca interesul national trebuie sa aiba prioritate fata de interesul comunitar in loc sa se defineasca in context comunitar, face ca inaintea solidaritatii europene sa treaca competitia intre natiuni, ca in locul concursului intre capacitatile cetatenilor europeni egali intre ei sa fie promovata rivalitatea intre puterile inegale ale statelor europene. Toate acestea sunt drumuri vechi catre o noua ciocnire de interese si egoisme. Din atare ciocnire romanii nu pot iesi decat invinsi.

Euroscepticii sunt sutinatorii Europei-piata dar se impotrivesc Europei politice si sociale. Ei cred ca inegalitatea economica dintre natiuni si cea sociala intre indivizi si comunitati pot fi depasite prin mecanismele pietei libere. Absolutizand rolul pietei nu inteleg ca fara a fi sociala (adica fara a oferi securitate cetatenilor europeni – cu precadere sociala) UE nu are sens si ca spre a fi sociala trebuie sa se doteze cu o suprastructura politica de tip federal. Federalistii stiu ca numai puterea politica a intregii comunitati de europeni poate realiza coeziunea economica, teritoriala si sociala a Europei unite si de aceea lupta pentru o Europa-putere distincta de natiunile componente. O Europa rezultata din integrarea lor si totodata apta a le trata egal tocmai pentru ca lasa fara obiect rivalitatile lor. Aceasta este UE in care sunt interesati romanii. [...]