You ain't gonna have them both, folks

El problemo: ori ficţiunea euro, ori ficţiunea statului social şi a "modelului social european" (you ain't gonna have them both, folks). O cam recunosc şi troţkiştii:

Süddeutsche Zeitung a comentat: " Un monopol ameninţă să condamne fără menajamente politica guvernelor alese în mod democratic.... Americanii îi împing făţiş pe europenii de pe continent să aplice principii anglo-saxone în politicile lor economice şi financiare."

Mulţi politicieni europeni sunt supăraţi că agenţia de rating americană le subminează eforturile de a salva moneda euro şi - după cum văd unii lucrurile - creaza în mod deliberat tensiuni între guvernele europene. Cu toate acestea, ei sunt de acord cu Standard & Poor's atunci când este vorba despre probleme fundamentale.

Şi ei sunt de părere că nivelul de trai şi ceea ce a mai rămas din statul de bunăstare pentru care clasa muncitoare a luptat după cel de-al Doilea Război Mondial trebuie să cedeze în faţa cerinţelor pieţelor financiare. Pactul fiscal convenit la summit-ul Uniunii Europene din decembrie semnifică exact acest lucru. Pactul obligă toate statele membre ale Uniunii Europene să pună în aplicare măsuri de austeritate drastice şi să introducă flexibilitate pe piaţa forţei de muncă.

Europa este centrul crizei financiare internaţionale, deoarece pieţele financiare cred că statelor europene le revine un procent prea mare din produsul intern brut (PIB) şi cheltuieste prea mult pe educaţie, sănătate, dispoziții sociale, infrastructură, etc. - ceea ce duce la profituri mai reduse pentru proprietarii de capital privat.