Atins de senilitate, la cei 81 de ani, Iliescu se crede Alexandre Dumas (Curentul)

Iliescu şi-a serbat ieri ziua de naştere, pentru prima oară în ultimii 20 de ani, la hotel, unde s-a pus de un zaiafet de zile mari, mai ceva ca la paranghelia de la ziua lui Vanghelie de săptămâna trecută, unde Ilici a fost servit personal de Mircea Dinescu, ospătarul de suflet al lui Ion Iliescu, devenit poetul-cârnăţar, din „poetul-portofel“, cum l-a numit inspirat CTP.
Bătrânul criminal o ţine din petrecere în petrecere de o bucată de timp încoace, iar alegerea hotelului ca loc de benchetuială spune multe, dacă ne gândim la opţiunea utilizării unui alt hotel de către nebunaticii Negoiţă, Ponta şi Băniciou, care s-au pus pe selectat tinere domnişoare pentru TSD, examinându-le prioritar desuurile şi calităţile corporale. Posibil ca noua generaţie de pesedişti să-i fi livrat oarece idei cu reverberaţie libidinală întemeietorului lupanarului PSD, iar după o cinzeacă sau mai multe, Tataia să fi urcat la cameră cu vreo demoazelă încinsă bine de intensitatea trăirilor socialiste ale lui Ilici, masculul alfa al PSD, gata oricând să-şi intromisioneze sinergic ceva, orice, în meandrele concretului.
Elementul bahic a fost optim contrabalansat de lansarea unui nou volum, al nu-ştiu-câtelea, scris de Iliescu personal, intitulat - stupefiant - „După 20 de ani“, exact ca romanul cu acelaşi nume al celebrului scriitor al copilăriei noastre, Alexandre Dumas. Plagiatul nu este o noutate în lumea literară, până şi Andrei Pleşu a fost acuzat că şi-a „împrumutat“ numele unicei sale broşuri, ceea ce l-a făcut pe fostul deţinut politic Adrian Marino, important eseist, critic, istoric şi teoretician literar român, laureat al premiului Herder, să-l demaşte drept un „moralist cu lipsă la cântar - cu o operă destul de subţire -, care împrumută de la alţii titlul unei cărţi („Minima moralia“) fără s-o declare“. Titlul cărţişoarei de căpătâi a lui Pleşu îi aparţinea lui Theodor Adorno, mare filosof german, care a scris „Minima moralia“ în exilul său american, între 1944 şi 1947.
Încurajat probabil de modelul Pleşu, fostul său conviv de la Tescani, pe când punea la cale conspiraţii moscovite alături de Virgil Măgureanu, Ion Iliescu şi-a aşternut cu neruşinarea-i tipică numele pe o carte care va stârni haos şi confuzie în biblioteci, datorită titlului furat de la Alexandre Dumas. [...] >> Atins de senilitate, la cei 81 de ani, Iliescu se crede Alexandre Dumas