Situația la pauză

La Poiana Brașov, are loc Colegiul Director al PDL. În aceeași stațiune are loc Conferinţa Ligii Aleşilor Locali ai PNL. Să sperăm că nu vor veni viruși de la patricieni, deși se zice că s-ar fi intersectat membri ai celor două partide prin holuri de hotel și săli de restaurant. Deocamdată se aud lucruri bune, TRU a pus punctul pe i - fără bâlci prin blogosferă, boys&girls !. Luni se întrunește Comisia pentru Statut, a spus Emil Boc.

Motanu' Felix aruncă pastila

"Eu sunt motanul Dănilă / Sunt cel mai straşnic motan !"

Zvon, nezvon, se cam coace o alianţă cu acte-n regulă PSD-PNL-(PC), dezvăluie faptu' Dan Voiculescu - Crescent pe blogul personal. Scrisorica are destinatar principal congresul PSD, la liberali e clară opţiunea deja. Ipoteza ca gruparea să obţină vreodată 70% din voturi este de-a dreptul comică.

Textul scrisoricii:

Scrisoare deschisă: Alianţa Social Liberală. Acum!

Se pregătesc congrese la PSD, PNL şi la PC. Fierbere, strategii, alianţe, ambuscade, funcţii. Inevitabil, cineva va ajunge sau va rămâne preşedinte la PSD. Şi? Va înceta dezertarea parlamentarilor? Primarii rămaşi fără fonduri nu vor mai trece de partea puterii? Vor creşte pensiile sau salariile din educaţie şi sănătate? Mi-e teamă că nu.

La PNL, foarte probabil, Crin Antonescu îşi va reîmprospăta echipa. Şi? Parlamentarii şi primarii PNL vor rezista ispitei scurtăturii spre putere? Fiscalitatea va deveni eficientă şi flexibilă? Sunt, din nou, sceptic.

La PC se schimbă garda. Vor veni, sper, lideri tineri, inteligenţi, determinaţi. Vor propune şi promova o nouă viziune! Şi?

De fapt, vor deţine măcar un strop de putere reală actualii şi viitorii preşedinţi ai acestor partide într-un stat în care Preşedinţia, Guvernul, Parlamentul, Ministerul Public şi serviciile secrete sunt autoritar controlate de CELĂLALT PARTID?

Mi-e teamă că NU.

În acest moment, nu-i nici un secret, în România există un singur partid cu putere politică reală. Ba chiar un singur om, dar asta este deja specific naţional.

Aşadar, la o evaluare realistă, noilor preşedinţi nu le rămâne decât bucuria platonică a statului de lider al Opoziţiei. În alte state, această poziţie are rolul său, în România, în această Românie de după 2009, liderul opoziţiei are infinit mai puţină putere şi influenţă decât un banal secretar de stat care a avut, la timp, înclinaţie către portocaliu. Şi, astfel, în următorii ani, PNL şi PSD riscă să macine în gol bruma de resurse de care mai dispun pentru a se impune drept, imense realizări, „principal partid de opoziţie” sau „cel mai activ partid de opoziţie”. Iar liderii lor vor mai înscrie puncte simbolice la câte o emisiune televizată sau la câte o moţiune plecată din start fără şanse. Deci, foarte puţin. Ba chiar nimic.

Şi atunci, mă întreb, n-ar fi mai util ca, în loc de pantomimă politică, opoziţia să înceapă să existe?

Iar opoziţia, această opoziţie confruntată cu actualul regim, nu poate exista decât dacă acţionează unitar. Este nevoie acum, nu peste doi ani, de o Alianţă Social-Liberală. PSD şi PNL trebuie să înţeleagă că nu se luptă cu un partid, ci cu un sistem care dispune integral de resursele instituţionale, financiare şi coercitive ale statului român.

Acţionând separat, în logica unei rivalităţi în interiorul opoziţiei, structurile teritoriale ale PSD şi PNL vor fi, în doi ani, decimate de migraţia spre putere. Iar dacă cineva îşi face iluzii că în 2012 poate câştiga puterea, chiar într-o alianţă, obţinând 54-55% din voturi înseamnă că s-a născut după 6 decembrie 2009.

Actualul regim nu poate fi schimbat decât cu peste 70% din voturi. Iar o alianţă cu o istorie de doar 6-7 luni între politicieni care, timp de 2 ani, s-au atacat, nu va putea ajunge la un asemenea nivel în opţiunile de vot ale românilor.

De la cetăţenii români fără simpatii politice până la simpli membri de partid, aleşi locali sau parlamentari, toţi avem nevoie de o viziune şi un obiectiv realizabil pentru a continuă să sperăm.

În prezentul context politic, opoziţia unită este singurul proiect care poate constitui o alternativă credibilă la actualul regim şi poate stopa dezertările şi chiar disoluţia partidelor.

Pentru ca PSD şi PNL să nu devină, treptat, doar partide istorice, trebuie formată, în cel mai scurt timp, Alianţa Social Liberală, trebuie elaborat un program politic temeinic şi trebuie construit un guvern din umbră solid, care, prin contrast, să demonstreze precaritatea Executivului în funcţie şi să-i convingă pe români că există alternativă. România are personalităţi marcante, în politică şi în afara ei, care ar putea restaura, chiar şi din umbră, încrederea românilor în funcţia din prim-ministru.

Altfel, dacă ne irosim timpul cu mize simbolice, rezultatele la alegerile locale şi parlamentare din 2012 vor fi, în mod fatal, doar simbolice.

Aşadar,

Domnule Diaconescu, domnule Geoană, domnule Mitrea, domnule Năstase (ordinea este strict alfabetică) vă întreb public, ca cetăţean român şi coleg de opoziţie, cum vedeţi viitorul PSD, al opoziţiei şi al democraţiei în România?

Domnule Antonescu, stimaţi colegi liberali, cum vedeţi viitorul PNL, al opoziţiei şi al democraţiei în România?

Trei în unu !

Veşti ciudate apar din Rusia, în legatură cu parada din Moscova de "Ziua Victoriei" (bineînţeles, pe stil rusesc - 9 mai). Restul lumii sărbătoreşte V-E Day ( Ziua Victoriei asupra Germaniei în cel de-al II-lea razboi mondial - 8 mai ). Nu şi România, care cumulează pe 9 mai trei date: Ziua Victoriei în al doilea război mondial, Ziua Independenţei ( rămasă aşa de la comunişti, în loc de 10 mai - atenţie, coincidea cu "Ziua Regatului" ) şi Ziua Europei ( da, ce mai sărbătoare, mai ales cu Lisbon Treaty "legalizat" ). Se impune urgent modificarea legislaţiei privind aceste date.

Un articol incredibil în Pravda.Ru (ziar desprins din vechea Правда, desfiinţată de Elţân, apoi reapărută):

Parada de V-E Day din Rusia se extinde pe plan internaţional în acest an

Pentru prima dată în istorie, trupele ruse vor fi însoţite de trupele aliaţilor fostei URSS din cel de-al doilea război mondial, într-o paradă de Ziua Victoriei, în Piaţa Roşie, pe 9 mai. Un acord preliminar cu oficialităţi militare şi politice din Franţa, SUA şi Marea Britanie a fost stabilit. Invitaţiile au fost trimise la toţi şefii de stat din  CSI, cu excepţia preşedintelui Georgiei. Kremlinul nu a ales să invite trupe din fostele republici sovietice.

Vladimir Kozhin, şef al Departamentului de Afaceri al Preşedinţiei, a anunţat mai devreme că, pentru prima dată în istoria paradelor Victoriei din Piaţa Roşie, Rusia a invitat contingente militare ale ţărilor membre NATO, şi anume, Franţa, SUA şi Marea Britanie, pentru a participa la paradă spre a sărbători a 65-a aniversare a  Marii Victorii. Potrivit lui Kozhin, acorduri preliminare au fost stabilite, iar decizile finale asupra chestiunii, vor fi luate în viitorul apropiat. El a precizat că  nu a fost vorba despre veteranii de război, care ar participa la paradă ca invitaţi de onoare, relatează Kommersant.

Pentru moment, doar participarea contingentului francez a fost pe deplin confirmată. Guvernul francez şi Ministerul Apărării au acceptat invitaţia. Contingentul francez va include 70 de militari din forţele aeriene (inclusiv trei ofiţeri). Aceştia vor defila în Piaţa Roşie sub steagul lui Normandie-Niemen, escadrilă legendară a forţelor aeriene franceze.. În prezent, escadrila este practic desfiinţată şi scoasă din serviciul activ.

În cazul în care guvernul american ar lua o decizie pozitivă în ceea ce priveşte participarea trupelor sale la paradă, contingentul său va cuprinde probabil 70 de persoane. Oficialii britanici au declarat că decizia finală nu a fost încă luată, dar este aşteptată în viitorul apropiat.

S-a anunţat mai devreme că de la Kremlin nu s-ar trimite invitaţii oficiale pentru liderii lumii. Potrivit lui Kozhin, Moscova se aştepta la o vizită de la preşedintele francez Nicolas Sarkozy. El a spus că participarea lui Barack Obama a rămas deschisă, în timp ce o vizită de la Gordon Brown a fost aşteptată, cu  excepţia cazului în care ar prefera să stea acasă, motivând un program încarcat şi relaţiile tensionate cu Rusia.

Fam. Rosaceae

Dracu' ştie... o fi trebuind reformarea asta, la urma urmei, n-ar fi mare lucru, trandafirul şi mărul fac parte din aceeaşi familie botanică, Rosaceae. Sau nu ?!

Cu familia politică nu-i clară treaba deocamdată, se studiază problema, unii vor o linie clară, alţii au alte păreri.
Dar ce-i cu zorul ăsta tocmai acum, "dincolo" se coace ceva, PSD şi-a devansat congresul - asta-i ştirea, nu cancanurile candidaţilor la şefia partidului. La fel şi la PNL, congres în martie, nu la toamnă. Anunţul dat imediat după stabilirea datei de la PSD.

Măi, măi... lume grăbită, grăbită.
Mie îmi miroase a alegeri anticipate, cel mai târziu în septembrie. Cu o lege electorală nouă, ori cu cea actuală. Mai degrabă, a doua variantă. Iar cu denumirea şi semnul electoral schimbat, PDL ar avea dificultăţi.
Deci, la toamnă modificările ?

Ecologismul românesc, o mişcare comunist-umanistă?

Articol de George Bara, în Napocanews :

Pentru că în România nu existau deja destule bizarerii ideologic-politice sau destule iniţiative care-de-care mai ciudate, ne-am pricopsit, printr-o manevră demnă de orice stat criptocomunist care se respectă, cu o mişcare ecologistă. Bună, rea, rămâne de văzut. Cert este că ecologismul activ de la noi nu prea mai are legătură cu ecologia, ştiinţa care se ocupă de studierea habitatului. A devenit, pe ascuns, prin învăluire şi prin import, o mişcare aproape politică. Şi ca orice mişcare politică, ecologismul românesc se mişcă doar prin medii înalte, de presă “glossy” şi de televiziune, neavând niciun impact real în societatea românească.
Pentru o persoană care nu a crescut între blocuri, a fi ecologist este o stare de spirit nativă. Personal, nu sunt impresionat de campaniile de nişă adresate blogerilor sau adolescenţilor care încă cred că pot schimba lumea printr-un mesaj pe Twitter. Însă sunt oarecum mirat de modul discreţionar în care sunt selectate campaniile “eco” demne de a fi promovate. Şi de cum, în mod invariabil, liderii acestor campanii ecologiste ajung să trăiască apoi doar din “ONG-ism”, pe bani publici desigur, sau cum ajung oameni politici, cum este cazul lui Remus Cernea.

Anul trecut, după ce am participat la o campanie de ecologizare în Cluj-Napoca, am rămas neplăcut surprins de faptul că acţiunea nu a primit niciun sprijin (în afară de cel al primăriei Cluj-Napoca), iar prezentarea mediatică a fost zero. La scurt timp după, un flash mob penibil care vroia să salveze planeta prin cei 10 tineri care şi-au ţinut respiraţia 2 minute, apărea pe toate posturile TV şi în toate ziarele. Explicaţia? În România trebuie să aparţii unui anumit grup “select”, pentru a  fi considerat ecologist. Nu e suficient să faci o campanie de ecologizare pe banii tăi, cu suflet şi cu dăruire. Trebuie în schimb să te afiliezi grupului Mircea Toma – Răzvan Martin – Liviu Mihaiu – Dragoş Bucurenci. Adică grupul cu vederi de stânga care a monopolizat aria de activitate ecologistă din România.

Dragoş Bucurenci, de exemplu, tocmai ne-a ameninţat că ne va da în judecată, deoarece ne-am permis să alăturăm campania “MaiMultVerde” coordonată de el şi desfăşurată împreună cu Realitatea TV şi Romsilva, cu contractul de 1 milion de euro dintre Realitatea Media şi Romsilva care s-a semnat după terminarea campaniei ecologiste. Dacă rezultatul acestei campanii a fost, din partea Realitatea TV, un profit de 1 milion de euro, acest lucru nu poate decât să ridice semne de întrebare. Însă când primim pe mail ameninţări din parte asociaţiei MaiMultVerde nu putem decât să constatăm că aceste atitudini antidemocratice sunt rezultatul ideologiei marxiste care îi conduce pe aceşti bravi ecologişti. Însuşi Bucurenci, autor al unui roman submediocru despre droguri (care în mod bizar l-a făcut faimos, probabil printre dealeri şi consumatori), declara că este un adept al ideologiei comunismului umanist: “Eu cred in valorile „comunismului umanist”, dar nu cred nici un moment in posibilitatea punerii lor in practica. Cand vorbesc despre comunism, ma refer la doctrina sa asa cum a fost ea teoretizata de Marx si de Engels. Scrierile lor sunt in primul rand o critica si partea aceasta ma intereseaza pe mine“. Iar dacă este să îl alăturăm şi pe Mircea Toma, care nu s-a sfiit să îşi arate dispreţul faţă de biserica ortodoxă şi valorile creştine, însă s-a afişat vesel alături de anarhiştii autohtoni, tabloul este complet. Am importat, fără să ne dăm seama, modelul de ecologism vest european, adică un marxism virulent şi demagog, sub masca unui ecologism necesar care nu lasă loc de discuţii. Un ecologism ce se vrea o nouă religie, extremist şi cu tendinţe comuniste.

Însă lucrurile nu se opresc aici. Primul semn al unei reale asocieri politice dintre ONG-iştii ecologişti şi politica de stânga din România, adică de PSD, a fost dat de Remus Cernea, rockerul- candidat care l-a susţinut în turul doi pe Mircea Geoană. Daciana Sârbu, de exemplu, a pus umărul la campania “Salvaţi Delta Dunării” alături de dl. Bucurenci. Pe blogul său, Dragoş Bucurenci are legături doar către politicieni din sfera PSD- PNL: Ana Birchall, Daciana Sârbu sau Bogdan Olteanu. Lucru care ar putea explica şi modul în care Bucurenci a ajuns să realizeze sau să prezinte patru emisiuni la TVR (“Linia verde”, “Cultura libre” , “Puncte pe arta lumii” şi “Dependenţe”) având în vedere că nu are studii superioare şi nicio realizare care să îl califice pentru a prezenta emisiuni de cultură sau civilizaţie. Să scrii o pseudo-carte pe blog contează mai mult pentru TVR decât faptul că ai renunţat de două ori la studiile de filozofie?

Dar dincolo de aceste diversiuni ecologiste, care nu sunt altceva decât nişte campanii făcute pentru interesul personal al unora sau altora (când nu sunt făcute chiar pentru interesul de partid), România se află într-o criză de educaţie ecologistă. Statul, prin sistemul educaţional, face prea puţin pentru a insufla tinerilor o cultură a ecologismului. Şi nu o cultură a ecologismului exaltat de tip marxist, cum vor să ne inducă personajele descrise mai sus, ci o cultură a bunului simţ. A fi ecologist nu înseamnă a duce singur tomberonul din faţa blocului la groapa de gunoi, pedalând pe bicicletă şi ascultând muzică anarcho-punk într-un iPod de fiţe. Nu cred că direcţia ecologismului în România este de a prelua aproape integral treaba firmelor de salubritate sau a statului, aşa cum se încearcă acum. Să plantezi copaci în locul Romsilva sau să cureţi parcuri în locul primăriei este o inversare nefirească de roluri care nu duce nici la rezolvarea problemei, nici la economisirea de resurse sau de bani. Iar să atragi uriaşe fonduri în campanii “eco” şi să cheltui 80% din acei bani pe mediatizare este o ipocrizie fără margini şi doar o metodă de a te băga în seamă. Cultura de “eco” de la noi trebuie să fie una a bunului simţ, a moderaţiei şi implicării dezinteresate. Nu avem nevoie de idoli ecologişti, de superstaruri “verzi” sau de marxişti comunişti plin de sine care să ne înveţe cum stă treaba cu natura, în timp ce se asociază cu firmele lui Vântu sau ne debitează inepţii semidocte la TVR pe banii noştri.

Keeping Romania impoverished
Anti-mining campaigns will perpetuate unemployment and environmental degradation 

May you freeze in the dark
Season’s Greetings to a Romanian mining town from Ebenezer Soros and Friends
 
Not exactly Mother Teresa
Unethical Greenpeace actions threaten the livelihoods and lives of millions

Aha...da, da, da...

Johannis - incompatibil

Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) confirmă dezvăluirile ziarului "Evenimentul zilei":

Proiectul „Johannis-premier”, interzis timp de trei ani

articol de Liviana Rotaru în "Evenimentul zilei"

Legea îi interzice primarului Sibiului să fie numit prim-ministru. Agenţia Naţională de Integritate a confirmat dezvăluirile EVZ, de anul trecut, privind incompatibilitatea edilului. O anchetă a Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) a confirmat dezvăluirile EVZ din noiembrie anul trecut: primarul Sibiului, Klaus Johannis, a încălcat legea incompatibilităţii şi nu mai poate fi numit în următorii trei ani în nicio funcţie publică. Inspectorii de integritate s-au autosesizat în urma publicării articolului „Johannis, interzis ca premier” şi, după efectuarea cercetărilor, au stabilit că edilul sibian a deţinut în paralel atât calitatea de primar, cât şi pe cea de administrator al unei firme, cumul interzis de lege.

Dacă majoritatea PSD - PNL - UDMR, formată la sfârşitul anului trecut, după demiterea în parlament a guvernului Boc, ar fi reuşit să-l impună atunci ca premier pe Klaus Johannis, acesta ar fi ocupat ilegal postul de la Palatul Victoria.

Cu Johannis la judecată

Surse din cadrul ANI susţin că actul de constatare a incompatibilităţii a fost emis în urmă cu aproape două luni, la puţină vreme după publicarea în EVZ a investigaţiei privind dubla calitate îndeplinită de Johannis. Documentul de constatare, obţinut de EVZ, poartă data de 26 noiembrie 2009, zi în care i s-au comunicat lui Klaus Johannis concluziile inspectorilor de integritate.

Contactat în repetate rânduri de EVZ, primarul Sibiului ne-a transmis prin intermediul purtătorului său de cuvânt că a contestat în instanţă decizia ANI.

Astfel, în acest caz, ultimul cuvânt aparţine justiţiei. Actul de constatare a incompatibilităţii va rămâne definitiv în momentul în care, la finalul procesului intentat de Johannis, magistraţii vor emite o hotărâre irevocabilă de confirmare a anchetei finalizate de Agenţia Naţionale de Integritate.

Una spune primarul, alta arată actele

Potrivit referatului întocmit de inspectorii de integritate la finalul verificărilor, Klaus Johannis s-a aflat în afara legii mai mult de un an, perioadă în care a fost atât primar, cât şi administrator al firmei Parcuri Industriale Sibiu - Şura Mică. Decizia ANI are la bază Legea 161/2003, care reglementează modul de exercitare a demnităţilor publice, intrată în vigoare pe 23 aprilie 2003.

Prevederile actului normativ îi obligau pe toţi aleşii locali care la acea dată făceau parte din consiliile de administraţie ale unor societăţi comerciale să aleagă între cele două funcţii în termen de maxim 60 de zile. Documentele oficiale emise de Registrul Comerţului arată că Johannis nu a făcut-o.

Strategia „no comment”

Iniţial, Klaus Johannis a refuzat să dea presei detalii referitoare la perioada sa de incompatibilitate. „No comment” a fost răspunsul sec pe care ni l-a transmis purtătorul său de cuvânt, Mirela Gligore - angajată a Primăriei Sibiu.

După mai multe insistenţe, Johannis a revenit prin acelaşi intermediar. De data aceasta, el a negat efectiv situaţia şi a susţinut că a renunţat în termenul legal la responsabilităţile pe care le avea în societatea Parcuri Industriale Sibiu - Şura Mică.

Actele obţinute de EVZ dovedesc însă că retragerea lui din firmă s-a produs în mai 2004. Atunci, Ioan Sturz, persoana împuternici tă de companie să facă diligenţele la Registrul Comerţului, a înregistrat documentaţia referitoare la modificările suferite de acţionariatul Parcuri Industriale Sibiu - Şura Mică.

Pe lângă majorarea capitalului, Sturz a depus şi actele prin care s-a stabilit înlocuirea celor şapte administratori, printre care şi primarul Johannis. Asta, la un an după data impusă de lege. De asemenea, investigaţia ANI arată că, în 2003 şi 2004, societatea Parcuri Industriale Sibiu - Şura Mică a desfăşurat o activitate intensă, înregistrând venituri de 2,5 miliarde de lei vechi şi un profit cumulat de aproape 500 de milioane de lei vechi.

Potrvit raportului contabil, firma a funcţionat „atât de iure, cât şi de facto”. Asta demonstrează că administratorii, în frunte cu Johannis, nu au avut doar o calitate onorifică, ci că şi-au exercitat în mod efectiv funcţiile cu care au fost investiţi - exact situaţia incriminată de lege.

Complice la sfidarea legii

Cel care ar fi trebuit să supervizeze activitatea primarului si bian era prefectul judeţului din acea perioadă, PSD-istul Mircea Silvestru Lup. Drept consecinţă juridică, el ar fi trebuit să constate încetarea de drept a mandatului de ales local în cazul lui Johannis, interzicându-i acestuia să fie numit într-o funcţie de demnitate publică. Cel mai înalt post în stat în care un demnitar poate fi numit este acela de prim-ministru.

Adică, exact funcţia pentru care larga majoritate parlamentară PSD - PNL - UDMR îl sprijinea pe Johannis, în condiţiile în care acesta ar fi ocupat-o ilegal. Numai că, în 2003, ex-prefectul Lup a trecut cu vederea incompatibilitatea lui Johannis, iar acesta şi-a continuat nestingherit man datul de primar. Aplicată abia acum, legea îi intrerzice lui Johannis accesul la o funcţie publică obţinută prin numire, de la prefect la premier.

ILEGALITĂŢI ASCUNSE DUPĂ „BINELE SIBIENILOR”

„Dacă nu e în regulă, secretara e de vină!”

În aceeaşi situaţie cu Klaus Johannis s-au aflat atât Mircea Marcu, primarul localităţii Şura Mică, unde funcţionează firma Parcuri Industriale, cât şi Constantin Morar, ex-preşedintele Consiliului Judeţen Sibiu. Cei trei aleşi, alături de alte patru persoane, au intrat în ianuarie 2002 în Consiliul de Administraţie al societăţii Parcuri Industriale Sibiu - Şura Mică.

Fondată la iniţiativa primarului Marcu - „după o idee americană”, cum el însuşi ne-a mărturisit, firma are drept acţionari instituţii din administraţia locală şi judeţeană, fiind înfiinţată pentru a crea o „zonă de business”.

Având obiectul principal de activitate „administrarea imobilelor pe baza de tarife sau contract”, firma a pus la bătaie un teren de 95 de hectare în Şura Mică. Pe lângă preţul pământului cumpărat - între 6,5 şi 12 euro pe metrul pătrat - investitorii au fost obligaţi să contribuie la sistematizarea zonei şi la punerea pe picioare a infrastructurii.

Contactat de EVZ, primarul din Şura Mică a confirmat că a fost admistrator peste termenul impus de lege, dar a dat vina pe o subalternă. „Am fost administrator până a venit secretara şi mi-a spus că nu mai am voie. În 2004, am ieşit din Consiliul de Administraţie şi, dacă nu e în regulă, secretara e de vină!”, ne-a mărturisit jovial Marcu.

El a ţinut neapărat să prezinte beneficiile pe care societatea le-a adus comunităţii locale. „În parcul industrial funcţionează acum 33 de firme. Am vândut tot terenul şi asta ne-a băgat la buget în jur de şapte milioane de euro”, a rezumat primarul, anul trecut, pentru „Evenimentul zilei”.

Nici fostul prefect PSD care ar fi trebuit să îi destituie pe Johannis, Marcu şi Morar nu s-a lăsat mai prejos. Mircea Silvestru Lup a recunoscut, anul trecut, că ştia că cei trei sunt în incompatibilitate, dar că a acceptat tacit încălcarea legii spre binele sibienilor.

„Administratorii reprezentau o garanţie a bunei funcţionări a companiei. (...) Am fost prefect şi ştiu exact ce am de făcut! Dar societatea asta atrage investitori, vin bani la buget şi asta e mai important!” a comentat Lup, pe un ton iritat.

No Rules for Radicals

Încă un filmuleţ circulă pe internet, este realizat de Joe Dan Gorman şi are titlul inspirat după cel al cărţii lui Saul Alinski - “Rules for Radicals” ("Reguli pentru radicali" - un fel de manual comunist de tip nou). Alinski este unul din inspiratorii lui Barack Obama. Aşadar, " No Rules for Radicals":

Glenn Beck : “The Revolutionary Holocaust”

Jurnalistul american Glenn Beck a realizat primul său documentar, cu titlul “The Revolutionary Holocaust”, care arată originile ideologiei stângiste şi ororile pe care le-a produs. Comentarii despre documentar, pe NewsReal Blog ( şi o descriere detaliată AICI, în 10 părţi), şi pe situl lui Glenn Beck, AICI şi AICI.

Documentarul, împărţit în 5 părţi :

Partea 1


Partea 2

Partea 3

Partea 4

Partea 5

"Victory or Death!"

Newt Gingrich : Impeach judges - Crush and Replace the Left - 2012 "Victory or Death!"

Spre ce se îndreaptă Europa şi Europa Centrală ?

Presedintele Cehiei, Vaclav Klaus, a ţinut o conferinţă la al 15-lea Forum European al Europei Centrale şi de Est, în Viena, pe 19 ianuarie 2010. Agenda Forumului, AICI. Din România se pare că a participat doar viceguvernatorul BNR, Cristian Popa.

În continuare, textul cuvântării lui Vaclav Klaus (şi care a apărut pe situl sau oficial) :

Spre ce se îndreaptă Europa şi Europa Centrală ?

Vă mulţumesc pentru invitaţia de a veni să vorbesc aici. Am mai fost invitat în trecut, dar întotdeauna am găsit unele scuze "prezidenţiale". Este bine că sunt în sfârşit aici.

Am participat la multe conferinţe dedicate problemelor economice din Europa Centrală şi de Est în anii 1990. La acel moment Europa Centrală şi de Est a avut o semnificaţie deosebită, a avut o unică sarcină, cu adevărat istorică, şi a fost inspiratoare - atât intelectual pentru economişti şi alţi specialişti în ştiinţele sociale, cât şi din punct de vedere economic pentru potenţialii investitori şi oameni de afaceri. A fost o regiune cu oportunităţi de investiţii relativ uşoare, cu profituri mari si rapide, a privatizărilor pe scară largă. La rândul nostru, ne-am dorit să atragem întreprinderi şi investitori străini şi aceasta ne-a motivat să avem astfel de discursuri la conferinţe.

Această realitate nu mai este valabilă acum. Se poate argumenta că Europa Centrală şi de Est a încetat să mai fie o entitate distinctivă. Schimbarea sa sistemică de la comunism la o societate liberă, a fost finalizată în esenţă, cele mai multe dintre ţările sale au devenit membre ale UE şi NATO, şi democraţia parlamentară şi economia de piaţă sunt ambele acolo.

Ţările Europei Centrale şi de Est sunt, desigur, la un nivel mai redus de dezvoltare economică decât majoritatea ţărilor din Europa de Vest, dar nu sunt sigur că aceasta le face deosebite, în nici un sens semnificativ. Diferenţa valorii PIB-ul pe cap de locuitor dintre Austria şi Republica Cehă nu este mai mare decât diferenţa dintre Irlanda şi Portugalia sau Grecia. Să nu mai vorbim despre diferenţele dintre nordul şi sudul Italiei sau între Paris şi zonele rurale din Franţa.

Cazuri individuale de privatizare reziduală în unele ţări din regiune ar putea fi o motivaţie pentru unii dintre dumneavoastră să fie activi acolo acum, dar era privatizării la scară largă este încheiată. Cel puţin în ţara mea nu sunt prea multe companii rămase pentru privatizare.

Motivul pentru o interesare în această regiune ar fi putut fi un nivel mai ridicat de libertate economică în unele ţări, dar a fost un argument mai relevant în anii 1990. Spre marele meu regret, nu este valabil acum. Importul pe scară largă a legislaţiei UE face ca regiunea să fie mai puţin liberă decât era cu 10 de ani în urmă.

Cu Europa de Vest există similarităţi mai mult decât diferenţe. Ţările din Europa Centrală şi de Est au devenit deja  ţări "europene normale", ceea ce este o binecuvântare îndoielnică. Eu sunt mai degrabă nemulţumit de actuala "normalitate europeană".

Speram că vom evita unele anomalii şi defecte europene cunoscute, pentru că trecutul nostru, experienţa noastră cu comunismul, au fost - sau ar fi putut fi - un avertisment suficient. Am crezut că vom spune nu : "soziale Marktwirtschaft" (economiei sociale de piaţă) germane şi austriece, etatismului francez de stânga (datând din vremurile lui Colbert), labourismului britanic, care este una dintre variantele discrete ale "căii a treia", supra-paternalismului generos scandinav, Cohn-Benditismului ecologic agresiv, europenismului bruxellez. Am crezut că vom urma drumul spre democraţia parlamentară şi economia de piaţă clasice.

Dar nu s-a întâmplat aşa. Noi nu am evitat aceste caracteristici europene. De aceea, suntem ocupaţi cu rezolvarea problemelor, şi regretabil, de multe ori nu rezolvăm problemele standard europene:

- Gradul  de redistribuire a veniturilor nesustenabil economic, ceea ce duce la taxe mari şi la o putere enormă a statului şi a reprezentanţilor săi;

- Neproductivitatea  statului paternalist (the welfare state), care nu motivează oamenii la locul de muncă;

- Existenţa şi creşterea periculoasă a deficitelor nesustenabile ale finanţelor publice;

- Îmbătrânirea populaţiei, combinată cu rigiditatea si inadaptabilitatea sistemelor de pensii;

- Incapacitatea de a găsi un sistem viabil de finanţare pentru serviciile medicale din ce în ce mai multe şi mai scumpe, în care cheltuielile sunt plătite de către terţ, nu de către pacient;

- Imposibilitatea de a finanţa educaţia raţional, cauzată de prelungirea artificială şi în cea mai mare parte inutilă a duratei de studii, pe baza unor concepte greşite despre ce înseamnă să fii bine educat. Rezultatul este scăderea calităţii educaţiei;

- Imigraţia în masă greu de gestionat şi incontrolabilă, care este o consecinţă logică a conceptelor la modă şi politic-corecte: a multiculturalismului, a drepturilor omului şi a sistemului  social european generos;

- Slăbirea, dacă nu dispariţia, identificării a persoanelor din Europa, cu entitatea cheie, indispensabilă, naturală şi autentică social, numită stat-naţiune (sau stat construit în jurul unei naţiuni majoritare).

Fiecare din aceste tendinţe este o ameninţare iminentă pentru noi toţi. Si mă deranjează.

Am ajuns acum la actuala criză financiară şi economică. Ea a venit ca o surpriză pentru majoritatea economiştilor, pentru toţi politicienii, precum şi pentru public. Aproape nimeni nu a aşteptat-o. Oamenii îşi întemeiau credinţa pe atotputernicia băncilor centrale şi guvernelor de a controla macroeconomia şi pe fezabilitatea, raţionalitatea şi productivitatea din reglementarile microeconomice, în special în sectoarele financiar şi bancar. Ca un credincios adevărat în şcoala austriacă de economie, trebuie să spun că aceştia au fost aduşi pe "Drumul către servitute", atât de convingător descris de marele gânditor austriac Friedrich von Hayek.

Această convingere s-a dovedit a fi greşită. Economiştii au început să înţeleagă încet cauzele crizei actuale, care s-a întâmplat ca o consecinţă a unei combinaţii de eşecuri. A căuta un motiv simplu este o strategie greşită. Pe partea macroeconomică, devine tot mai acceptată ideea că originea crizei a fost legată de acumularea fără precedent a dezechilibrelor în economia mondială, cu perioada neobişnuit de lungă de rate reale scăzute ale dobânzilor şi a masei monetare excesive şi jocurilor politice de stimulare a creditului ipotecar. Pe partea microeconomică, a devenit clar că reglementările parţiale existente şi foarte imperfecte nu au ajutat. Dimpotrivă, ele au denaturat comportamentul raţional al băncilor şi al altor instituţii financiare şi le-au motivat să caute modalităţi de a scăpa de ele, prin intermediul diverselor "inovaţii financiare".

Este necesar să avertizez împotriva încercărilor de a blama din nou problemele de pe piaţă ca problemele pieţii. Criza actuală nu a fost rezultatul unui eşec de piaţă sau al vreunei deficienţe inerente ale capitalismului. A fost un eşec al guvernelor, care a rezultat din ambiţiile lipsite de modestie si sensibilitate de a interveni într-un astfel de sistem complex cum sunt societatea şi economia. Ludwig von Mises şi Friedrich von Hayek ar trebui să fie recitiţi din nou şi din nou. Criza nu a fost cu siguranţă, cauzată de lipsa "cererii solvabile" a lui Keynes, adică de lipsa de consum sau de investiţii din partea agenţilor economici privaţi, şi, prin urmare nu poate fi rezolvată de către guvernele gata să completeze deficienţa cererii solvabile în funcţie de reţetele lui Keynes. Acţiunile guvernelor şi intervenţiile au provocat, prelungit şi înrăutăţit în mod dramatic criza.

Aceasta se va încheia mai devreme sau mai târziu. Daunele pe termen lung, cu toate acestea, vor rămâne. Adversarii pieţei, au reuşit să creeze o neîncredere de anvergură în sistem, dar de această dată, nu numai în capitalismul de piaţă liberă, în sistemul de laissez-faire, în capitalismul lui Adam Smith, Friedrich von Hayek si Milton Friedman, aşa cum a fost cazul 70-80 de ani în urmă, dar şi în capitalismul foarte reglementat al epocii actuale. Şi acest lucru este îngrijorător.

Ca o economie de dimensiuni reduse şi foarte deschisă,  Republica Cehă nu a putut să se izoleze de încetinirea ritmului de creştere vizibilă a economiei mondiale şi în special de recesiunea în ţările principalilor parteneri de afaceri ai noştri. PIB-ul nostru a căzut cu circa 4% în anul 2009.

Am fost norocoşi că sistemul financiar şi bancar nu au fost supraexpuse prin credite neperformante înainte de criză, aceasta a ajutat şi ajută. Am avut, de asemenea, un mare avantaj în moneda noastră. Cursul de schimb al coroanei cehe fluctuează, el nu este o constantă fixă pentru totdeauna. Economii mici, deschise, care au acceptat euro ca monedă naţională, sau sunt bine fixate la Euro, prin diferite aranjamente rigide monetare, au fost afectate mai mult de actuala criza mondială. Asta a fost aproape un experiment de laborator.

Recesiunea de azi a dovedit a fi, de asemenea, adevărat, manualul care spune că există o corelare foarte mare între scăderea  PIB şi a veniturilor la bugetul de stat. Vorbind despre Republica Cehă, eu nu am multă teamă privind problemele reale ale economiei sale, ale sferei sale de afaceri. Economia cu siguranţă va reveni - relativ repede -  la dinamicile sale naturale. Dar mă tem de modul, precum şi de etapele noastre de abordare a problemelor finanţelor publice. Sper ca alegerile parlamentare din luna mai vor face posibilă formarea unui guvern în stare să facă aceasta, sau cel puţin capabil să înţeleagă domeniul problemelor şi consecinţele potenţiale.

Un alt subiect pe care aş dori să îl atingă aici, astăzi, este doctrina schimbărilor climatice şi rolul pe care îl are în modelarea societăţilor noastre. Merită să fie numit o doctrină, pentru că legătura sa cu ştiinţa este foarte slabă.

După ce am studiat această problemă de ani de zile, după ce am publicat o carte cu titlul "Blue Planet în Green Shackles" - Planeta Albastră în cătuşe verzi - (cu subtitlul "Ce este pe cale de dispariţie: Clima sau Libertatea?"), care a fost deja tradusă în 14 limbi, pot să spun că nu văd nicio problemă cu clima acum, sau în viitorul apropiat. Disputa actuală nu este despre temperatură şi / sau  CO2, ci despre o nouă viziune utopică a lumii. Acesta este un conflict ideologic între cei care doresc să ne schimbe (mai degrabă decât clima) şi cei care cred în libertate, pieţe, ingeniozitatea umană, şi progres tehnic. Este o dispută despre noi, despre oameni, despre societatea umană, despre valorile noastre, despre obiceiurile noastre, despre modul nostru de viaţă. Fluctuaţiile de temperatură sunt doar un instrument, nu un obiect real de interes pentru cei care joacă acest joc.

Dovezile disponibile ne spun destul de convingător că:

a) Încălzirea la care asistăm nu este la nivel global. Aceasta se materializează în regiunile reci, dar nu şi în regiunile tropicale, în cele uscate, nu în zonele umede, în iarnă, nu şi în vară, şi în timpul nopţi, nu în timpul zilei.

b) Încălzirea nu este mare. Creşterea temperaturii medii globale în întreg secolul trecut a fost de numai 0.74 ° C. În afară de aceasta, climatul s-a oprit din încălzire cu mai mult de un deceniu în urmă, cu totul. Temperatura acum este similară cu temperatura din anul 1940, indiferent de o creştere uriaşă a emisiilor de CO2.

c) Încălzirea nu este unică şi fără precedent. Temperatura din perioada medievală Warm şi în multe alte momente ale istoriei a fost mai mare decât este acum.

d) Încălzirea uşoară la care suntem martori nu este covârşitor creată de om sau de emisiile de CO2. Există mulţi alţi factori care influenţează temperatura şi clima şi întregul complex al climei este încă plin de incertitudini majore.

A bloca creşterea economică, făcându-o mai costisitoare - şi aceasta este substanţa alarmismului ecologiei şi al încălzirii globale - este o strategie greşită şi inacceptabilă. Noi ar trebui să rezistăm cu toată forţa. Istoria ne spune că o mai mare bogăţie şi evoluţiile nestingherite ale tehnologiilor măresc enorm capacitatea noastră de a face faţă la tot felul de probleme, inclusiv fluctuaţiile climatice potenţiale. Noi ar trebui să credem în adaptarea omului, în progresul tehnic, în raţionalitatea  oamenilor liberi. Nu este necesar de a lua decizii pentru generaţiile viitoare. Libertatea individuală acum şi în viitor, nu înţelepciunea guvernelor, este cheia.

Permiteţi-mi să închei prin câteva remarci cu privire la Uniunea Europeană. Pe de o parte, am venit aici ca "preşedinte al Republicii Cehe". Pe de altă parte, prin semnarea Tratatului de la Lisabona, Republica Cehă a încetat să mai fie un stat independent. Eu sunt doar preşedintele unuia din elementele constitutive ale unui stat european recent format. Aceasta nu a fost întotdeauna aşa.

Iniţial, în 1950, ideea de bază a integrării europene a fost de a coopera prietenos, în loc de a face războaie, pentru a liberaliza, pentru a deschide, pentru a elimina toate tipurile de bariere la graniţele de ţări, pentru a permite libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, şi, de asemenea, a oamenilor şi a idelori în jurul continentului european. A fost un concept pozitiv pentru cei mai mulţi dintre europeni şi ar trebui să aibă o şansă să continue şi să fie promovat de către noi toţi cei care avem concepţii liberale (în terminologia europeană), care nu este etatiste sau naţionaliste.

Spre marele meu regret, aceasta nu este cazul acum. Situaţia a început să se schimbe în anii 1980 şi şocul decisiv a venit cu Tratatul de la Maastricht, în decembrie 1991. Din acest moment, integrarea s-a transformat în unificare, liberalizarea în centralizarea luării deciziilor, în armonizarea normelor şi a legislaţiei, în consolidarea instituţiilor europene, în detrimentul instituţiilor din statele membre, în post-democraţie. Libertatea, democraţia şi responsabilitatea democratică, să nu vorbim despre eficienţa economică, spiritul antreprenorial şi al competitivităţii s-au slăbit. Deficitul democratic continuă să se dezvolte.

Litigiul european vechi de aproape zece ani cu privire la Constituţia Europeană (în prezent, denumit Tratatul de la Lisabona), s-a încheiat în noiembrie anul trecut, când am semnat-o. Aceasta a fost disputa dintre cei care au vrut să meargă mai departe cu aceast proces care pune în pericol libertatea şi prosperitatea şi cei care au vrut să intrerupă aceasta tendinţă. Acesta este modul în care noi, care am petrecut cea mai mare din viaţa noastră într-un regim foarte autoritară şi opresiv, comunist, simţim şi de ce vom încerca să avertizăm împotriva sa.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Václav Klaus, al 15-lea Forum European al Europei Centrale şi de Est , Viena, Hotel Hilton, 19 ianuarie 2010

http://www.klaus.cz/klaus2/asp/clanek.asp?id=BTVz8NR0gpoG

Gura păcătosului

M-am liniştit... recunoaşte Năstase că PDL este de dreapta: "S-a arătat foarte clar că nu mai putem accepta colaboraţionismul. Formula prin care noi am intrat o săptămână la guvernare, pe urmă am ieşit, contaminându-ne cu valori ale dreptei, cu programele lor, acceptând diverse formule de compromis nu ne-a făcut bine".

Desigur, este vorba despre participarea PSD la guvernul Boc I.

Ce te faci însă cu ăilalţi, PNL-ul, care contestă "partidului democrat" ( llle vvvine gggreu să mai pună o literă - L ) orientarea ideologică de dreapta ?!
După fiasco-ul cu  Proiectul Johannis, am eu o impresie, aşa, că va urma o alianţă pe faţă cu PSD. Normal, PNL rămâne de dreapta, la poza de familie va sta în dreapta.

Numai că, încă nu se ştie cu care bucată din PSD se va alia, începe hărmălaia la toa'şi.

Yes it's gonna be a cold lonely summer

I don't wanna say goodbye for the summer
Knowing the loneliness
So let us take a pledge to meet in September
And seal it with a kiss

Yes it's gonna be a cold lonely summer
But I feel the emptyness
I'll send you all my love
Every day in a letter

Sealed with a kiss

Moody's - România Liberă :

Miercuri, 20 Ianuarie 2010
Din cauza naturii "slabe si divizate" a coalitiei de guvernare exista riscul ca reformele concrete sa fie limitate, iar alegerile anticipate raman o posibilitate, avertizeaza analistii agentiei Moody’s. "Noul guvern are suficient sprijin in Parlament pentru a reduce cheltuielile publice si pentru a implementa reforme structurale, care ar trebui sa faciliteze deblocarea programului de finantare de la FMI si UE in februarie sau martie. Totusi, natura slaba si divizata a coalitiei de guvernare sugereaza ca reformele concrete vor fi probabil limitate, iar atmosfera din mediul politic va ramane zgomotoasa. Alegerile parlamentare anticipate raman o posibilitate demna de luat in seama", se arata in analiza Moody’s.

Apoi :

Liberalii caută să saboteze legea electorală venind cu propriul proiect de lege a votului prin corespondenţă, după ce Traian Băsescu a anunţat sprijinul său pentru acest sistem de vot.
Tot liberalii, prin noul parlamentar Stroe, anunţă că doresc reluarea negocierilor asupra legilor siguranţei naţionale. În bunul obicei al lor de dispreţ pentru siguranţa naţională, o nouă tentativă de sabotare a acesteia prin tăragănarea adoptării legilor.
Şi amânarea congresului PNL pentru la toamnă.

Şi amânarea Convenţiei Naţionale a PDL, tot pentru la toamnă.

Şi declaraţia liderului sindical Dumitru Costin : “2010 va fi anul grevelor”.

Yes, it's gonna be a HOT nasty summer.

Obama - un an de mandat

Azi se împlineşte un an de la depunerea jurământului de către Barack Obama ca preşedinte al SUA. Câteva clipuri - primul a apărut pe 15 ianuarie 2009, înainte de ceremonia de instalare în funcţie.

The Day of the Joker

The truth about black folks president

 

"Stop Obama or the US will cease to exist" 

Obama: primul an de guvernare - articol de D.P. Aligică în "22"

Şi dacă este adevărat ?

Pe internet, apar tot felul de informaţii pe bloguri ori pe forumuri. În general, completează ori anticipează evenimente pe care mass media "oficială" le dezvăluie mai târziu. Dacă nu mă miram de conţinutul unui thread pe un forum, nu m-aş fi oprit la el. Deci:

 Forţe ruse au fost solicitate să ajute în America

http://www.thetreeofliberty.com/vb/showthread.php?t=89970

"Am nişte informaţii foarte recente şi detaliate despre forţe ruse (da, am spus ruse), forţe care au fost cerute pentru a "ajuta" forţele Statelor Unite în viitorul apropiat. Soţia mea este din Rusia şi una din rudele ei este un ofiţer plasat într-o funcţie importantă, şi pe care îl ştiu foarte bine (dealtfel, şi eu vorbesc destul de bine limba rusă).

Cu câteva săptămâni în urmă (nu sunt sigur cu privire la data exactă), Lt. Gen Steven Blum, comandant adjunct al NORTHCOM, solicita din partea guvernului rus, în conformitate cu un acord secret, utilizarea a 3-4 brigăzi ale forţelor de securitate militare care urmează să fie desfăşurate în SUA, probabil, pentru a asista forţele  locale de aplicare a legii în "operaţiunile de menţinere a păcii".  

 Atunci când cererea a fost făcută, acest ofiţer foarte important, cu care soţia mea este în legătură, şi-a  exprimat preocupări serioase cu privire la pierderi, din cauză că bănuia cât de bine sunt înarmaţi "civilii" americani. Acest ofiţer şi rudă mi-a spus direct că el a fost asigurat de către generalul Blum că forţele sale nu ar fi în linia de foc şi că vor avea libertatea de a folosi "orice forţă consideră necesar pentru a se apăra şi pentru a preveni atacurile în viitor".

Când am vorbit cu acest ofiţer, m-a întrebat cât de puternică ar fi rezistenţa. I-am explicat că luptele din Afganistan şi Cecenia ar arăta ca o plimbare de duminică în parc (pierderile sovietice în Afganistan, neoficial, au depăşit 30.000 şi în Cecenia pierderile au fost chiar mai mari), i-am spus că rezistenţa ar fi de necrezut. El ar trebui să se aştepte la o mulţime de lunetişti, bărbaţi care au vânat animale mari de ani de zile şi ştiu cum să se ascundă şi să tragă, el nu ar trebui, de asemenea, să se aştepte la cruţare, oricine în uniformă va fi o ţintă şi că ar trebui să se aştepte ca ofiţerii lui să fie ţintiţi primii. Bombe în trafic şi  atacuri directe asupra filtrelor şi punctelor de control vor fi ceva obişnuit. I-am mai explicat că trupele sale nu ar fi binevenite şi că el ar trebui să se opună acestei cereri, chiar m-am oferit să vin la Moscova pentru a-l lămuri mai bine cu privire la ceea ce ei ar trebui să se aştepte dacă guvernul lor ar fi de acord să ofere trupe.

Îmi pare rău că nu pot da amănunte, această informaţie mi-a fost dată direct de la ofiţerul din Rusia şi confirmat de o sursă de nivel înalt de la NORTHCOM. Nici nu aş putea estima exact perioada, dar sunt de părere că va avea loc în câteva luni, oricum  în mai puţin de un an.

Update (actualizare)

În această dimineaţă am primit un telefon de la biroul viceprim-ministrului Serghei Ivanov despre un briefing/prezentare la Moscova, la sfârşitul acestei luni, cu subiectul "gradul de rezistenţă cu care forţele de securitate ruse s-ar confrunta în cazul în care acestea ar putea să fie staţionate pe teritoriul american într-o misiune de menţinere a pacii". Mi-ar reveni, desigur, cheltuielile de călătorie (birocraţia rusească tipică), dar Ministerul Apărării ar oferi transport local şi securitatea adecvată, dacă aş fi de acord să vin la Moscova. Inutil să spun că am acceptat şi o dată preliminară a fost stabilită pentru 28 ianuarie, la 09:30 ".

citat închis.

Amintiţi-vă că deja a fost confirmat faptul că SUA şi Canada au un astfel de acord pentru trupele canadiene care ar fi utilizate în CONUS (Contiguous United States - 48 de state SUA, fară Alaska, Hawaii şi Puerto Rico sau teritorii administrate de SUA ) în cazul în care SUA ar cere.

Deci, poate cineva de aici cita unde în Constituţia SUA se autorizează forţe militare străine să-şi exercite autoritatea asupra cetăţenilor americani în SUA?

În timp ce studiam la universitate  dreptul constituţional n-am mai descoperit niciodată un astfel de citat sau chiar doctrină.

 - - - - - - - - -

Să completăm tabloul cu recentul ordin executiv prezidenţial semnat de Barack Obama, la 11 ianuarie 2010, care pune baza Consiliului Guvernatorilor. Consiliul întrunit coordonează forţele de securitate şi resursele în cazuri de calamităţi sau când se declară starea de urgenţă ori de necesitate.

Ordinul executiv încalcă Posse Comitatus Act, o lege din 1878 care interzice forţelor armate să exercite activităţi poliţieneşti.  A mai fost o încălcare în 2006 prin altă lege - John Warner National Defense Authorization Act, şi au trebuit modificate pasaje din lege pentru a se intra în legalitate.

Un alt comentariu privind scopurile Consiliului Guvernatorilor - AICI .  Un citat semnificativ :

'This is a military plan that's designed to bypass the Posse Comitatus Act that traditionally prohibited the US military from operating within the borders of the United States. Not only will American soldiers be deployed at the discretion of whomever is sitting in the Oval Office, but foreign soldiers will also be deployed in American cities,' warns Lt. Steven Rodgers, commander of the Nutley, NJ Police Department's detective bureau."

Mai există deasemenea "The United States Disturbance Plan 55-2", adică planul de intervenţie în caz de dezordini civile (nume de cod: The Garden Plot/Parcela de gradină ), şi pe care l-am postat AICI luna trecută.