Desi nu vreau sa dramatizez,ieri seara m-am plimbat vreo ora cu masina gandindu-ma la acest refugiu cu lacrimi in ochi In 1940 parintii mei erau studenti la Cernauti si Bucuresti. Facultatea mamei s-a refugiat de la Cernauti la Iasi( am copii de la arhivele de la Iasi) Dupa care s-a reintors( 1941-iunie) si apoi a urmat al doilea refugiu. Definitiv ,in martie 1944.
Bunicii din partea tatalui au plecat definitiv in martie 1944 cu carutele.Aveau aur ascuns in buturugi de lemn.A fost teroare pentru ca puteau sa-i prinda soldatii rusi. Bunicul a fos omorat in 1953 de comunisti, dar bunica efectiv a trait din acest aur pana in 1986...
Lumea a uitat tot ce-a fost. Eu am insa in minte,foarte vii amintirile povestite de parinti pentru ca am trait consecintele refugiului. Dezradacinare, impreastierea familiei. Asta este problema : consecintele refugiului
Da , lucrurile materiale: decoratii, hartii sunt amintiri care impresioneaza foarte mult si trebuie pastrate. Eu am gasit o multime de acte originale in arhiva facultilor absolvite de parinti mei in Bucuresti si Iasi
Este incredibil ce senzatie am avut cand am cercetat arhivele din 1940-1945 : parca traiam istoria vietii lor "live" Am gasit certificate de refugiat, certificat cu averea lasata in Ismail de bunici,acte pentru case O existenta intreaga abandonata intr-o Basarabie foarte bogata si prospera pana la acea vreme. Acum este o ruina. Rusii pur si simplu au parjolit totul acolo
De pe NR "Several months before the end of the war, General Patton had recognized the fearful danger to the West posed by the Soviet Union, and he had disagreed bitterly with the orders which he had been given to hold back his army and wait for the Red Army to occupy vast stretches of German, Czech, Rumanian, Hungarian, and Yugoslav territory, which the Americans could have easily taken instead"
Patton intrase cu tancurile în oraşul ceh Pilsen/Plzen, şi urma să se îndrepte către Praga, dar acolo era zona rezervată sovieticilor în urma Conferinţei de la Teheran (1943)- Patton nu era "în temă"- şi primeşte ordin prin radio să iasă din Cehoslovacia, de la un adjunct de-al lui Eisenhower. Atunci începe să înjure în direct, dar totuşi respectă ordinul.
"Now I want you to remember that no bastard ever won a war by dying for his country. He won it by making the other poor dumb bastard die for his country".
Extraordinara postarea !
RăspundețiȘtergereFelicitari !
Desi nu vreau sa dramatizez,ieri seara m-am plimbat vreo ora cu masina gandindu-ma la acest refugiu cu lacrimi in ochi
In 1940 parintii mei erau studenti la Cernauti si Bucuresti.
Facultatea mamei s-a refugiat de la Cernauti la Iasi( am copii de la arhivele de la Iasi)
Dupa care s-a reintors( 1941-iunie) si apoi a urmat al doilea refugiu.
Definitiv ,in martie 1944.
Bunicii din partea tatalui au plecat definitiv in martie 1944 cu carutele.Aveau aur ascuns in buturugi de lemn.A fost teroare pentru ca puteau sa-i prinda soldatii rusi.
Bunicul a fos omorat in 1953 de comunisti, dar bunica efectiv a trait din acest aur pana in 1986...
Asta este viata adevarata...
Bunicul meu din partea tatălui a fost concentrat în toamna lui 1939, venea cam o dată pe lună acasă, apoi un an de pauză şi războiul.
RăspundețiȘtergereLumea a uitat tot ce-a fost.
RăspundețiȘtergereEu am insa in minte,foarte vii amintirile povestite de parinti pentru ca am trait consecintele refugiului.
Dezradacinare, impreastierea familiei.
Asta este problema : consecintele refugiului
Am fotografii cu bunică-miu din campanie - Sevastopol, Kerci (Crimeea).
RăspundețiȘtergereŞi 2-3 decoraţii (a primit şi germane, dar le-a aruncat, după 1948).
Da , lucrurile materiale: decoratii, hartii sunt amintiri care impresioneaza foarte mult si trebuie pastrate.
RăspundețiȘtergereEu am gasit o multime de acte originale in arhiva facultilor absolvite de parinti mei in Bucuresti si Iasi
Este incredibil ce senzatie am avut cand am cercetat arhivele din 1940-1945 : parca traiam istoria vietii lor "live"
Am gasit certificate de refugiat, certificat cu averea lasata in Ismail de bunici,acte pentru case
O existenta intreaga abandonata intr-o Basarabie foarte bogata si prospera pana la acea vreme.
Acum este o ruina.
Rusii pur si simplu au parjolit totul acolo
Trebuie sa ies putin.
RăspundețiȘtergereRevin peste cateva ore
De pe NR
RăspundețiȘtergere"Several months before the end of the war, General Patton had recognized the fearful danger to the West posed by the Soviet Union, and he had disagreed bitterly with the orders which he had been given to hold back his army and wait for the Red Army to occupy vast stretches of German, Czech, Rumanian, Hungarian, and Yugoslav territory, which the Americans could have easily taken instead"
http://riddickro.wordpress.com/2010/06/26/2430/#respond
Da... Aş vrea să revăd filmul "Patton".
RăspundețiȘtergerePatton intrase cu tancurile în oraşul ceh Pilsen/Plzen, şi urma să se îndrepte către Praga, dar acolo era zona rezervată sovieticilor în urma Conferinţei de la Teheran (1943)- Patton nu era "în temă"- şi primeşte ordin prin radio să iasă din Cehoslovacia, de la un adjunct de-al lui Eisenhower. Atunci începe să înjure în direct, dar totuşi respectă ordinul.
N-am stiut ca este si un film
RăspundețiȘtergereExtraordinar tipul !
Parca pe-atunci erau eroi adevarati pe care ii respectai numai cand te uitai la ei.
Acum ii numeri pe degete pe cei pe care-i poti respecta
Patton Trailer
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=LI4_58YmzBA
Patton Speech
http://www.youtube.com/watch?v=LI4_58YmzBA
"Now I want you to remember that no bastard ever won a war by dying for his country. He won it by making the other poor dumb bastard die for his country".
Patton s-a nascut sa sa fie general. Intepenesti numai cand il auzi vorbind.
RăspundețiȘtergereDar avea si un catel..
Linkul pentru Patton speach e asta
http://www.youtube.com/watch?v=v71W_FFW_J0
(cele 2 de sus sunt identice-din greseala)
...pitbull. :)
RăspundețiȘtergere:))))
RăspundețiȘtergereEu credem ca pitbulii sunt negrii