LA MULŢI ANI !

UN AN NOU FERICIT !

Bilanţ 2009 ( I )

Scris de H-R Patapievici în Evenimentul Zilei din 31.12.2009:

Horia-Roman Patapievici: "Anul 2009 nu a fost unul banal. A fost ceea ce un proverb chinez numeşte un „an interesant” (unul de care numai duşmanilor le-ai dori să aibă parte)."

A fost un an de război total, care ne-a divizat profund şi în care tot ce e mai rău şi mai urât din (aproape) fiecare dintre noi a ieşit în mod trufaş la iveală. Anul 2009, prin evenimentele sale, a marcat profund echilibrul vieţii politice româneşti şi, retrospectiv, va fi privit ca un an politic hotărâtor, în care nu oamenii politici, ci presa şi oamenii de afaceri (din spatele ei) au jucat rolul central, restul societăţii şi al lumii politice găsindu-se constant la remorca ei, fie în calitate de victimă, fie în calitate de părtaş. Să încercăm un bilanţ al acestor evenimente.

Cel mai important eveniment politic al anului 2009 a fost, fără îndoială, succesul mediatic fără precedent al coaliţiei anti- Băsescu, o coaliţie care s-a putut prezenta pe sine, până la testul democratic al alegerilor (care a spulberat-o), ca fiind universală. Aşa cum voia Carl Schmitt când vorbea de „politic”, societatea românească s-a structurat politic în două categorii etanşe, categoria de duşman şi categoria de prieten, pe un unic criteriu - „chestiunea Băsescu”. Orice subiect de dezbatere publică a fost redus la poziţia sau opoziţia faţă de Traian Băsescu.

Forţa mediatică a coaliţiei anti-Băsescu a reuşit să inducă în opinia publică ideea că a fi anti-Băsescu este sinonim cu a fi raţional, democrat şi progresist. În aceste condiţii, cei care s-au pronunţat fie în favoarea lui Traian Băsescu, fie împotriva demonizării sale au fost stigmatizaţi aşa cum erau stigmatizaţi pe vremuri duşmanii poporului. Singurul argument al luptei politice a devenit, în mod inevitabil, ura - ura împotriva lui Traian Băsescu. Cu ajutorul televiziunilor zise de ştiri, împărţirea societăţii în duşmani şi prieteni s-a transformat întrun război total, care a lăsat urme mai adânci decât ne dăm seama acum, în relaxarea de după alegeri, şi care nu s-a încheiat prin rezultatul de la urne.

Cea mai remarcabilă performanţă a coaliţiei anti-Băsescu a fost izolarea mediatică (aproape) deplină a preşedintelui. De partea sa a fost electoratul care l-a votat şi care, înaintea votului, era invizibil. Public, a fost susţinut de o televiziune („B1”), un săptămânal („22”) şi o mână de intelectuali. Între foarte puţinele cotidiane care nu l-au atacat în mod obsesiv, „Evenimentul zilei” a fost stigmatizat de „colegii” de breaslă ca fiind „oficiosul”, iar jurnaliştii săi, oameni integri şi cu adevărat neutri (dovadă diversitatea de poziţii susţinute), au fost batjocoriţi în fel şi chip. Împotriva lui Traian Băsescu s-a mobilizat tot restul presei (în corul urii intrând şi presa culturală - prestaţia jalnică a „Observatorului cultural” rămânând de referinţă).

În 2009, am fost martorii unei noutăţi absolute: dacă în 1990-1996 şi 2000-2004 televiziunea publică transmitea numai ce spunea şeful statului, în 2009, televiziunea publică nu a transmis nimic din ce spunea şeful statului. În 2009, România a devenit primul stat din Uniunea Europeană în care comunicatele şefului statului sunt ignorate de televiziunea publică, sunt făţiş răstălmăcite şi batjocorite de televiziunile private, iar preşedintele are acces nedistorsionat numai la o televiziune de tabloid („OTV”) şi la una lipsită de audienţă („B1”).

Măsura aberaţiei în care societatea românească a fost împinsă de logica coalizării anti-Băsescu a fost dată de faptul că această situaţie li s-a părut normală tuturor celor care, urându-l pe Băsescu, au considerat că a fi neutru înseamnă a face tocmai acest lucru, a-l urî, iar a refuza să-l urăşti înseamnă a-l linguşi (de unde războiul împotriva „intelectualilor lui Băsescu”).

Al doilea eveniment major al anului 2009 a fost implicarea în viaţa politică a celor mai puternici oameni de afaceri. Implicarea lor nu a mai fost discretă ori ocultă, cum se obişnuia până acum, ci făţişă şi agresivă. Din culise, au trecut în primplan. Noutatea suplimentară este că aceşti oameni de afaceri, care controlează cu toţii importante şi influente mijloace de presă, au ţinut să se manifeste public ca patroni ai marilor manevre politice.

Dan Voiculescu a ţinut să găzduiască şi patroneze „proiectul Johannis”, Sorin Ovidiu Vîntu a ţinut să-şi afirme autoritatea asupra lui Mircea Geoană, chemându-l la el în noaptea dinaintea înfruntării finale dintre candidaţi, iar Dinu Patriciu a ţinut să revendice paternitatea filmuleţului falsificat, după cum a ţinut să afirme foarte apăsat, în repetate rânduri, cum anume trebuie şi cum anume nu trebuie să se comporte partidul pe care îl comandă (PNL). Toţi, în aceste alegeri prezidenţiale, au ţinut să-şi afirme public controlul asupra politicii româneşti.

Sensul acestei noutăţi ar putea fi acela că lumea politică a devenit atât de dependentă de instrumentele mediatice de facere şi desfacere a imaginii publice, încât ea nu mai evoluează numai sub constrângerea ciclurilor electorale, cum este normal, ci, în primul rând, sub autoritatea marilor afaceri şi a patronilor trusturilor de presă.

Intervenţia oligarhilor în campania electorală a transmis opiniei publice mesajul că ei, oamenii de afaceri, revendică de acum încolo un loc central în lumea politică. Noutatea fenomenului la care mă refer este că aceşti oameni de afaceri refuză să devină politicieni pentru a-şi atinge scopurile (ca până acum), sustrăgându-se astfel constrângerilor de control electoral, sub care stau toţi oamenii politici într-o democraţie. Ei vor să aibă fructele politicii, fără servituţile ei. Ei vor să-i aibă pe politicieni în slujba lor, fără a fi şi ei în slujba cuiva (a electoratului, de pildă).

Rămâne faimoasă trufaşa vorbă a lui Dinu Patriciu, care pretindea să-l poată avea pe primul-ministru la cafea, în fiecare dimineaţă, în casa lui, ori îndemnul cinic al lui Sorin Ovidiu Vîntu, care le cerea cetăţenilor români să-şi întărească statul, dacă vor să nu mai sufere de pe urma oligarhilor.

Semnificaţia acestor evoluţii este că oamenii de afaceri cu cea mai mare putere mediatică şi financiară şi-au propus să controleze în mod autoritar statul, menţinându-se însă în afara lui. Ei vor să se folosească de stat din afară, ca şi cum nu i-ar fi cetăţeni, iar poziţia lor privilegiată le-ar permite în mod „legal” să îl transcendă. Noutatea acestui fenomen e frapantă. (continuare în numărul viitor).

Top 10 - zece filme de orientare conservatoare din ultimul deceniu

Via blogul lui Nile Gardiner de la Telegraph:

Lista cuprinde o serie de zece filme, dintre cele mai bune, care au lansat un mesaj, pornind de la susținerea puternică a trupelor și patriotism, până la apărarea sistemului capitalist și a pieței libere. Acestea toate sunt filme excepționale, din care conservatorii se pot inspira, și care lezează în mod garantat sensibilitățile stângiste, într-un fel sau altul.

Ele nu au fost realizate doar de regizori de orientare conservatoare, ci, în mod ironic, unele dintre cele mai bune au fost realizate de regizori apolitici ori stângiști. Este cazul lui Steven Spielberg cu Saving Private Ryan (Salvați-l pe soldatul Ryan ) și Schindler’s List  (Lista lui Schindler ), al lui Cy Enfield cu  Zulu, și al lui Roland Joffe - The Killing Fields ( Câmpuri de luptă ).

 O temă principală care a stat la baza selecției celor zece filme a fost lupta între bine și rău, și necesitatea ca forțele tiraniei și despotismului să fie înfruntate și învinse.

 1. Master and Commander: The Far Side of the World (Peter Weir, 2003) -  Master and Commander: La capătul Pământului
 - trailer

 Peter Weir adaptează romanul lui Peter O'Brien, după filmele Gallipoli, Dead Poets Society, The Year of Living Dangerously, și Witness. Este nominalizat la 10 Oscaruri, inclusiv pentru cea mai bună imagine. În rolul principal este Russell Crowe, acțiunea are loc în 1805, în timpul luptelor Angliei cu Imperiul Francez al lui Napoleon Bonaparte.

2. Black Hawk Down (Ridley Scott, 2001) - Elicopter la pământ !

- trailer

Sir Ridley Scott ecranizează  raidul din  Mogadishu din 1993, cînd au murit 19 americani. Filmul a fost lansat doar la câteva luni după 9/11. Bazat pe cartea lui Mark Bowden, va câștiga  Academy Awards for Best Film Editing and Sound, iar Scott a fost nominalizat la categoria "cel mai bun regizor". Împreună cu Zulu, Saving Private Ryan și A Bridge Too Far, poate fi considerat unul din cele mai bune filme de război.

3. The Lord of the Rings Trilogy (Peter Jackson, 2001, 2002, 2003) - Stăpânul inelelor - trilogie

- The Fellowship of the Ring - trailer

- The Two Towers - trailer
- The Return of the King - trailer

J.R.R. Tolkien, autorul cărții  Lord of the Rings, avea vederi conservatoare. Transpunerea în film a luptei între bine și rău din Middle Earth se înscrie perfect în situația de după 9/11 2001.

4. Gladiator (Ridley Scott, 2000) - Gladiatorul

- trailer

Generalul roman Maximus devine sclav gladiator, și ajunge să dea jos un împărat corupt.

Este un film de o violență extremă, care-i face pe pacifiști și pe stângiștii  fricoși să se precipite spre ieșirea din sală.

5. The Pursuit of Happyness (Gabriele Muccino, 2006) - În căutarea fericirii

- trailer

Bazat pe  bestseller-ul autobiografic al lui Chris Gardner, și cu Will Smith în rolul principal, este unul dintre cele mai puternice filme cu mesaj pro-piață liberă și al valorii responsabilității individuale. Smith este în rolul unui întreprinzător falit de origine modestă în San Francisco-ul anilor '80, care prin efort susținut devine un jucător la Bursă și deținătorul unei averi. El personifică spiritul can-do al Americii reaganiene a anilor '80, care abandonează statul-providență în favoarea idealului capitalist, pe fondul luptei de a-și educa singur fiul.

6. The Dark Knight (Christopher Nolan, 2008) - Cavalerul negru

- trailer   

Acțiunea se petrece în Gotham City-ul lui Batman, iar Heath Ledger apare în rol postum, ca personajul negativ  Joker, pentru care va primi  premiul Best Supporting Actor  (cel mai bun actor in rol secundar). La rândul său, The Dark Knight însuși (Batman), jucat perfect de Christian Bale, este decis să învingă forțele răului cu orice preț.

7. The Hurt Locker (Kathryn Bigelow, 2009)

- trailer 

Kathryn Bigelow primește trei nominalizări Golden Globe pentru filmul plin de tensiune despre activitatea unei echipe de geniști americani din Irak, care dezamorsează dispozitive explozive. Filmul nu face compromisuri, arată clar diferența dintre Al Qaeda și trupele SUA, fără nuanțe de gri sau șabloane stângiste. Poate fi considerat cel mai bun film conservator al anului, și unul dintre cele mai bune ale deceniului.

8. Hotel Rwanda (Terry George, 2004)

- trailer

Hotel Rwanda este unul dintre cele mai puternice filme care descriu un genocid. Arată slăbiciunea și ineficiența ONU și a comunității internaționale față de genocidul din Rwanda din 1994. Filmul este bazat pe o situaţie reală, arată ororile crimelor în masă comise de etnicii hutu împotriva celor tutsi, în Rwanda, bilanțul - peste un milion de morți. Personajul real, Paul Rusesabagina, interpretat de  Don Cheadle, este un proprietar de hotel care salvează mai mult de o mie de etnici minoritari tutsi. Filmul este foarte important, având un dublu mesaj: demonstrează neputința și falimentul moral al conducerii ONU față de genocid și deasemenea, limitele multilateralismului, în cele din urmă constituind un argument pentru folosirea forței de către statele democratice spre a opri răul. Este un film care ar trebui mereu și mereu proiectat pentru Kofi Annan, fost secretar general ONU, care era șeful forțelor ONU de menținere a păcii la data genocidului.

9. The Lives of Others (Florian Henckel von Donnersmarck, 2006) - Viețile altora

- trailer

The Lives of Others (Das Leben der Anderen)  arată viața din RDG, sub supravegherea Stasi. Acțiunea se petrece în 1984, în Berlinul de Est, unde un ofițer Stasi are misiunea de a supraveghea un scriitor. Filmul a avut impact, mai ales în Germania, și a primit premiul Best Foreign Language Film în  2007, la Oscar.

10. 300 (Zack Snyder, 2007) - Cei 300

- trailer

Orice film care este primit cu strigăte de indignare de Ahmadinejad & Co, merită menționat. Filmul arată bătălia de la Thermopylae din anul 480 Î.C., când 300 de spartani au ținut în loc o mare armată persană comandată de Xerxes. Filmul folosește tehnologia digitală pentru majoritatea scenelor, și este un succes. Obama ar face bine să se inspire din film, în loc să folosească ideologia sa pacifistă, când vine vorba despre programul nuclear iranian. 

Alte filme importante
 

Fără a epuiza lista, următoarele filme pot completa un top 20:

The Chronicles of Narnia: The Lion, The Witch and The Wardrobe (Andrew Adamson, 2005); Cinderella Man (Ron Howard, 2005); Gran Torino (Clint Eastwood, 2008); Juno (Jason Reitman, 2007); The Passion of the Christ (Mel Gibson, 2004); Rocky Balboa (Sylvester Stallone, 2006); Tears of the Sun (Antoine Fuqua, 2003); United 93 (Paul Greengrass, 2006); We Were Soldiers (Randall Wallace, 2002).

Exit-plan pentru clica de la Teheran ?

Pe siteul Planet Iran a apărut un document cu caractere arabe, datat 6 Dey (27 decembrie), cu antetul serviciilor secrete iraniene, din care reiese că s-a pus în stare de zbor o aeronavă cu destinaţia Rusia, pentru o eventuală evacuare de urgenţă a conducerii iraniene:

Răspuns la scrisoarea **** din data de 5 Dey (26 decembrie)

Salam Aleykom

Cu respect, dorim să vă informăm despre inspectarea, verificarea şi pregătirea aeronavei, cu destinaţia Rusia, în scopul transportării Liderului Suprem, a stimabilei sale familii şi a diverse oficialităţi ale Gărzilor Revoluţionare. În cazul pierderii controlului de către forţele noastre, ghidaţi-vă după instrucţiunile ataşate, având numărul **** al Agenţiei Naţionale de Securitate şi al Biroului de Informaţii al Gărzilor Revoluţionare pentru paşii care trebuiesc urmaţi.

Va al-salam

Articolul original:

December 29, 2009 Iran Global website has exposed a document that discloses information on Khamenei and various authorities of the regime’s possible escape to Russia.
The document is on the National Security Agency of the Islamic regime’s letterhead addressed from the office of the High Assembly of the Islamic Republic’s National Security official [name is redacted] to an individual [name redacted] in the revolutionary guards. The letter is dated 6th of Dey (December 27th).
It reads:

Re: Response to a letter number [redacted] written on the 5th of Dey (December 26th).

Salam Aleykom

With respect, we would like to inform you of the inspection, check up and preparation of the aircraft, destination Russia, for the purpose of transporting the Supreme Leader, his esteemed family and various officials of the Revolutionary Guards. Should the commanding forces lose control, direct your attention to the attached permit, number [redacted] of the National Security Agency and the Bureau of Revolutionary Guard’s Intelligence Security in order for the necessary steps to be taken.

Va al-salam

Office of the high assembly of the Islamic Republic’s national security

Commander, Brigadier-General, Revolutionary Guard

Stamped by Secretary General of the High Assembly of the Islamic Republic’s National Security

Stamped by Dr. Saeed Jalili

CC: [redacted]

Compiled and translated from Persian to English by Planet Iran staff.
Copyright © 2009 Planet Iran. All rights reserved.

"Parcela de grădină"

 Există pe internet un document interesant ( LINK ), Operation Garden Plot (Operaţiunea "Parcela de grădină"), care ar dezvălui anumite măsuri ce ar putea fi luate de autorităţile SUA în caz de "civil disturbance control operations" - "operaţiuni de control al dezordinilor civile". Conform siteului, documentul nu ar fi "classified" (secret), şi ar data - varianta iniţială - din 1984.

Pasaje semnificative :

"Defines tax protesters, militia groups, religious cults, and general anti-government dissenters as Disruptive Elements. This calls for the deadly force to be used against any extremist or dissident perpetrating any and all forms of civil disorder." Forţa letală este autorizată a se folosi contra grupurilor de autoapărare (sau miliţii), a cultelor, în general mişcările care susţin statul minimal. Interesant că nu sunt menţionate organizaţiile islamiste sau marxiste. Ar putea intra islamiştii la "culte religioase", dar Islamul radical nu se limitează doar la cult.

"2 TAB A APPENDIX 1 TO ANNEX S USAF CIVIL DISTURBANCE PLAN 55-2 EXHIBIT POR:SGH, JCS Pub 6, Vol 5, AFR 160-5 hereby provides for America's military and the National Guard State Partnership Program to join with United Nations personal in said operations. This links selected U.S. National Guard units with the Defense Ministries of "Partnership For Peace." This was done in an effort to provide military support to civil authorities in response to civil emergencies."  Deci, program de intervenţie a personalului (militar !) al ONU pe teritoriul SUA. 

Operation Garden Plot

 [Acquired via a circuitous route from the Internet. Sources have been deleted to protect their identity. Thanks to the tireless work of you guys out there. If the guy(s) who gathered this great scoop wish to be identified, please email me. Forest ]

_______________________________________________________

The United States Disturbance Plan 55-2

The following information was obtained under the Freedom of Information Act. The original printing was of June 1, 1984. The information herein is UNCLASSIFIED and does not come within the scope of directions governing the protection of information affecting the national security.

It took a little more than three years to obtain a full copy of Operation Garden Plot from the U.S. Government, and was done so under the freedom of information act for unclassified documents. The implications within the full context of this document should make the hair on the back of your head stand on end!!!!!

In this document signed by the Secretary of the Army, is hereby assigned as DOD Executive Agent for civil disturbance control operations. Under Plan 55-2 he is to use airlift and logistical support, in assisting appropriate military commanders in the 50 states, District of Columbia, and the Commonwealth of Puerto Rico and US possessions and territories, or any political subdivision thereof.

The official name of this project is called "Operation Garden Plot."

Under this plan for the deployment of Operation Garden Plot, the use of CIDCON-1 will be mandatory. This direct support of civil disturbance control operations is to be used by the Army, USAF, Navy, and Marine Corp. with an airlift force to be comprised of MAC Organic Airlift Resources, airlift capable aircraft of all other USAF major commands, and all other aerial reconnaissance and Airborne Psychological Operations. This is to include control communications systems, aeromedical evacuation, helicopter and Weather Support Systems.

If any civil disturbance by a resistance group, religious organization, or other persons considered to be non-conformist takes place, under Appendix 3 to Annex B of Plan 55-2 hereby gives all Federal forces total power over the situation if local and state authorities cannot put down said dissenters.

Annex A, section B of Operation Garden Plot defines tax protesters, militia groups, religious cults, and general anti-government dissenters as Disruptive Elements. This calls for the deadly force to be used against any extremist or dissident perpetrating any and all forms of civil disorder.

Under section D, a Presidential Executive Order will authorize and direct the Secretary of Defense to use the Armed Forces of the United States to restore order.

2 TAB A APPENDIX 1 TO ANNEX S USAF CIVIL DISTURBANCE PLAN 55-2 EXHIBIT POR:SGH, JCS Pub 6, Vol 5, AFR 160-5 hereby provides for America's military and the National Guard State Partnership Program to join with United Nations personal in said operations. This links selected U.S. National Guard units with the Defense Ministries of "Partnership For Peace." This was done in an effort to provide military support to civil authorities in response to civil emergencies.

Under Presidential Decision Directive No. 25, this program serves to cement people to relationships between the citizens of the United States, and the global military of the UN establishments of the emerging democracies of Central and Eastern European countries. This puts all of our National Guardsmen under the direct jurisdiction of the United Nations.

Section 3:

This plan could be implemented under any of the following situation:

(1) Spontaneous civil disturbances which involve large numbers of persons and/or which continue for a considerable period of time, may exceed the capacity of local civil law enforcement agencies to suppress. Although this type of activity can arise without warning as a result of sudden, unanticipated popular unrest (past riots), it may also result from more prolonged dissidence.

This would most likely be an outgrowth of serious social, political or economic issues which divide segments of the American population. Such factionalism could manifest itself through repeated demonstrations, protest marches and other forms of legitimate opposition but which would have the potential for erupting into spontaneous violence with little or no warning.

(2) Planned acts of violence or civil disobedience which, through arising from the same causes as (1) above, are seized upon by a dedicated group of dissidents who plan and incite purposeful acts designed to disrupt social order.

This may occur either because leaders of protest organizations intentionally induce their followers to perpetrate violent acts, or because a group of militants infiltrates an otherwise peaceful protest and seeks to divert it from its peaceful course.

Subsection C: (2) Environmental satellite products will be continue to be available. (d) Responsibilities. Meteorological support to civil disturbance operations will be arranged or provided by AWS wings.
The 7th. Weather Wing (7WW) is responsible for providing / arranging support for Military Airlift Command (MAC) airlift operations. The 5th Weather Wing (5WW) is responsible for supporting the United States Army Forces Command.

(3) SITUATION. Civil disturbance may threaten or erupt at any time in the CONUS and grow to such proportions as to require the use the Federal military forces to bring the situation under control.

A flexible weather support system is required under control. A flexible weather support system is required to support the many and varied options of this Plan.

ANNEX H: XXOW, AWSR 55-2, AWSR 23-6, AFR 23-31, AR 115-10, AFR 105-3.

Subsection B:

Concept of Environmental Support. Environmental support will be provided by elements of Air Weather Service (AWS) in accordance with refs a-f. The senior staff meteorologist deployed int the Task Force Headquarters (TFH) will be the staff weather officer (SWO) to the TFH.

Centralized environmental support products are requested in accordance with AWSR 105-18. (4) Weather support is provided by weather units located at existing CONUS bases or by deployed SWOs and / or weather teams to the objective areas.

(5) Support MAC source will be provide in accordance with the procedures in MARC 103-15. MAC forces will be provided in accordance with the procedures in AFR 105-3.

(a) Air Force Global Weather Central: Provides centralized products as requested.

REFERENCES : JCS Pub 18 - Doctrine for Operations Security AFR 55-30, Operations Security

1. GENERAL Opposition forces or groups may attempt to gain knowledge of this plan and 'use that knowledge to prevent or degrade the effectiveness of the actions outlined in this plan. In order to protect operations undertaken to accomplish the mission, it is necessary to control sources of information that can be exploited by those opposition forces or groups.

OPSEC is the effort to protect operations by identifying and controlling intelligence indicators susceptible to exploitation. The objective of OPSEC, in the execution of this plan, is to assure the security of operations, mission effectiveness, and increase the probability of mission success.

2. RESPONSIBILITY FOR OPERATIONS SECURITY (OPSEC):

The denial of information to an enemy is inherently a command responsibility. However, since the operations Officer at any level of command is responsible to his commander for the Overall planning and execution of operations, he has the principal staff interest in assuring maximum protection of the operation and must assume primary responsibility instibility for ensuring that the efforts of all other staff elements are coordinated toward this end. However, every other individual associated with, or aware of, the operation must assist in safeguarding the security of the operation.

3. OBJECTIVES:

a. The basic objective of OPSEC is to preserve the security of friendly forces and thereby to enhance the probability of successful mission accomplishment. "Security" in this context relates to the protection of friendly forces. It also includes the protection of operational information to prevent degradation of mission effectiveness through the disclosure of prior knowledge of friendly operations to the opposition.

b. OPSEC pervades the entire planning process and must be a matter of continuing concern from the conception of an operation, throughout the preparatory and execution phases, and during critiques, reports, press releases, and the like conducted during the post operation phase.

4. Specific operations orders and standard operating procedures "MUST be developed with the awareness that the opposition may be able to identify and exploit vulnerable activities.

Reference Material:

Released under Freedom of Information Act on March 30th, 1990. All material presented here has been declassified and supersedes USAD Operations Plan 355-10 of July 16, 1973. Information released by USAF under supervision of Alexander K. Davidson, BRIG. GEN, USAF, Dep. Director of Operations.

APPENDEX 5 TO ANNEX E TO USAF CIVIL DISTURBANCE PLAN 55-2 Annex Z. Other References: 10 United States Codes 331,332,333,8500,1385, MARC 105-1, MARC 105-18, AR 115-10, AFR 105-3, PDD-25.

______________________________________________________________

 

Additional backup documents will be found on another site at http://www.cafes.net/mo/Gardenplot.htm

 That is a good site to read this type of material. Lots of curious stuff.

If I can give anyone credit for this great file, I give to the guys in the "cafes". Thanks, guys.

Please notice that your "faithful" political servants did not tell you about this law. But they wrote and passed it. It took someone about there years to find it.
And they had to force it out into the open. Congressman Gonzalez admits that it exists. Gee, thanks a lot, you guys.

Situaţia din Iran devine explozivă

Se pare că nepotul lui Mir Hossein Mousavi, liderul politic al opoziţiei din Iran, Ali Habib, nu a fost ucis în timpul demonstraţiilor, ci a fost pândit şi împuşcat la ieşirea din locuinţă. Apoi, trupul acestuia a dispărut din spitalul unde fusese transportat. Şeful serviciilor de securitate iraniene îl acuză direct pe Mousavi că este în spatele asasinatului, pe când opoziţia crede că uciderea lui Ali Habib prevesteşte lichidarea fizică a liderilor săi.

Situaţia se complică odată cu sfârşitul anului, când se încheie perioada ultimatumului neoficial dat de Israel Iranului ca să renunţe la programul său nuclear. În primăvară, la prima întrevedere oficială cu Barack Obama, premierul Netanyahu i-ar fi spus acestuia: "Ocupă-te de Iran sau o voi face eu !".

Articolul original de pe siteul DEBKAfile :

Iran reels toward popular counter-revolution

DEBKAfile Exclusive Report

December 28, 2009

 

DEBKAfile's Iranian sources reveal that Mir Hossein Mousavi's nephew, Ali Habib, was not shot dead during a Tehran demonstration Sunday, Dec. 27, as reported, but waylaid and gunned down as he left his home. Fresh riots followed the disappearance of the body from the hospital Monday. The episode became even more ominous when Iran's security services chief Gen. Radan accused Mousavi of the murder to incite further violence. The opposition fears that the murder of Mousavi's nephew augurs physical liquidations of its leaders.

The current upsurge of violence across Iran is the most dangerous yet because for the first time demonstrators are turning round to attack security forces, the Revolutionary Guardsmen and Basijj paramilitaries.

DEBKAfile's Iranian sources report that the protesters are snatching their tormentors' nightsticks and other weapons as well as hurling firebombs.

To fend off the furious masses, whose numbers are swelling into tens of thousands and more, security forces are firing live bullets and tear gas in the crowds since Sunday, Dec. 27.

The death toll, admitted by the authorities as more than 15, is most likely in the 30-40 range; the number of injured is around 250 and detainees some 2,000, far more than the official figure of 300.

All these figures are hard to pin down because the violence has spread across Iran to places never before affected, such as Tabriz, Mashhad, Shiraz and Babol on the Caspian coast. Journalists are barred from covering the unrest.

Wherever dissent has sprung up, crowds of anti-government protesters have seized control of the streets and made government forces pull back. The most important flashpoint outside Tehran is Isfahan in central Iran, because it is the birthplace of the late Grand Ayatollah Ali Montazeri, the dissidents' spiritual mentor. His death a week ago spurred the current wave of unrest and gave the protesters the first spiritual icon for their struggle. Although dead and departed, Montazeri has provided the necessary rallying power missing from their sputtering rallies in the last six months.

Armed with the Montazeri image, the dissidents are not afraid to turn aggressively on the Guards and militiamen or hoist slogans that are no longer confined to Mahmoud Ahmadinejad, "the Dictator" whom they accuse of stealing the presidential election but, for the first time, openly defy the supposedly infallible, unelected spiritual leader Ayatollah Ali Khamenei.

The revolutionary Islamic regime in Tehran thus faces its most dangerous threat, an opposition which can no longer be dismissed as foreign-inspired, but whose revolutionary Islamic Shiite credentials are impeccable and who claim greater legitimacy than the corruption-ridden, oppressive clique in office.

The gunning down of the nephew of Mir Hussein Mousavi, seen as an assassination, further stoked the fury raging in the streets of Tehran. Yet Moussavi stood aside as the movement's senior cleric, Ayatollah Mehdi Karroubi, used the opportunity to further question the regime's religious legitimacy by asking: "What has happened to this religious system that it orders the killing of innocent people during the holy day of Ashura?"

DEBKAfile's Iranian sources estimate that the outbreaks can no longer be designated "riots" but the precursor of a popular counter-revolution which will gain momentum as time goes by. It will be extremely bloody and may be protracted because the heads of the current regime will not give the opposition an easy ride to power or let go of their positions without a fight.

Monday, showing they mean business, security forces were ordered to storm the offices of Moussavi and the reformist ex-president Mohammed Khatami and arrest seven of their aides.

They also detained two prominent critics of the regime, according to the pro-opposition Rahesabz website: former prosecutor-general and leading dissident Ayatollah Mousavi Ardabili, former foreign minister Ebrahim Yazdi and Emadeddin Baghi, a human rights campaign and journalist.

Revolutionary Iran's places of detention are notorious hellholes of torture and death which some detainees do not survive.

As for the US and the Europeans, they are seeing proof of the fallaciousness of their policy to refrain from applying undue foreign pressure on Tehran for fear of rallying the Iranian people around the regime. In fact, the opposite is the case; turning the heat on the regime will encourage the Iranian masses to more assertively resist their government and shorten its life.

Russia and China, though jealous of their ties with the current regime in Tehran, will not have missed the large cracks forming in its fabric and have to start taking the new situation into account.

Ministrul Elena Udrea cere drept la replică în cazul articolelor tendenţioase din presa străină

Este vorba despre: articolul din EUobserver ( Controversial minister to oversee EU funds in Romania ), articolul agenţiei UPI  ( Controversial Romania pick alarms EU ) şi articolul din Sunday Times  ( Yes, minister, you have a big portfolio ).

Până la momentul postării, "minunata" mass-media românească nu a catadicsit să îl redea integral, publicând fragmente şi interpretari proprii ale mesajului original.

Câteva observaţii: articolul din EUobserver a fost scris de Valentina Pop, foarte posibil aceeaşi persoană care a mai scris la Cotidianul; agenţia UPI face parte din holdingul News World Communications, proprietate a lui Sun Myung Moon, coreean, "pastorul-şef" al Bisericii Unificării ; iar Sunday Times este proprietatea controversatului magnat media Rupert Murdock .

În continuare redau integral articolul cu cererea de drept la replică al ministrului Elena Udrea apărut la Atom News:

Noul ministru al Dezvoltării, Elena Udrea, a solicitat, astăzi, dreptul la replică, ca urmare a apariţiei  unor articole apărute în presa internaţională, care au făcut referire la numirea sa la conducerea unui minister ce gestionează fonduri europene destinate dezvoltării regionale a ţării noastre, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Cerere de drept la replică :

“Cele trei articole la care fac referire sunt: “Controversial minister to oversee EU funds in Romania”, publicat in 22.12.2009 in EUobserver; “Controversial Romania pick alarms EU”, publicat in 23.12.2009 de agentia UPI; “Yes, minister, you have a big portfolio” publicat in 27.12.2009 de The Sunday Times.

Articolele au cel puţin un punct comun, şi anume declaraţii ale Alinei Mungiu-Pippidi, prin care aceasta apreciază drept scandaloasă desemnarea mea ca ministru al dezvoltării regionale şi turismului. Tot doamna Mungiu-Pippidi face afirmaţii calomnioase legate de afacerile soţului meu şi, în acest context, de relaţia mea cu preşedintele României.

Este regretabil ca domnia sa, din poziţia pe care o deţine, să transforme o vendetă personală în subiect al unor ştiri ce afectează nu doar imaginea mea, ci şi a României la nivel internaţional. Pe această cale, îi cer doamnei Mungiu-Pippidi să nu abdice de la standardele academice care au consacrat-o, să lase la o parte resentimentele pe care le are faţă de mine şi, atunci când face aprecieri la adresa activităţii mele publice, să se raporteze la fapte reale, nu la zvonuri fără niciun suport.

Precizez că soţul meu nu a avut niciun fel de avantaje pe seama funcţiilor publice pe care le-am deţinut şi că nu a avut niciodată acces privilegiat la fonduri publice, în ciuda afirmaţiilor din articolele amintite.

Referitor la acuzaţiile formulate la adresa mea de comisia alcătuită din parlamentari ai opoziţiei, este deja de notorietate că procurorii au infirmat respectivele acuzaţii, dispunând neînceperea urmăririi mele penale. Subliniez şi că niciodată nu am fost acuzată de fapte de corupţie, aşa cum eronat se afirmă în articolele menţionate mai sus. Nici chiar comisia Orban nu a făcut astfel de acuzaţii.

În ceea ce priveşte gestionarea fondurilor europene, cu bună credinţă şi cu profesionalism am făcut deja acest exerciţiu în calitate de ministru al turismului. Am reuşit o rată bună de contractare şi de absorbţie în domeniul major de intervenţie 5.3 din Programul Operaţional Regional ”Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică”, Ministerul Turismului fiind organism intermediar de implementare a programelor pe acest domeniu.

De asemenea, menţionez că nu am pozat niciodată în lenjerie intimă şi am fost surprinsă să constat că presa română a preluat astfel de informaţii, deşi se ştie foarte clar că este vorba de o minciună.

Având în vedere cele de mai sus, solicit tuturor redacţiilor româneşti care au preluat informaţii eronate din presa internaţională să le corecteze şi să publice punctul meu de vedere.

Nu visez un tratament preferenţial din partea presei române, doresc doar echidistanţă şi obiectivitate în relatarea aspectelor legate de acţiunile mele care vizează interesul public. Cer, aşadar, presei române, să fie la fel de exigentă cu ea însăşi pe cât este de exigentă cu ministrul dezvoltării regionale şi turismului.

Vă informez pe această cale că m-am adresat cu un drept la replică  redacţiilor EUobserver, UPI şi The Sunday Times”, semnează Elena Udrea, Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Ţuţea...

Fragment din documentarul "Exerciţiu de admiraţie" de Gabriel Liiceanu

Ţuţea: „Am învăţat la închisoare că omul e un animal stupid”

Din Evenimentul zilei  nr. 5751, articol de Simona Chiţan

EVZ continuă astăzi serialul „Literatura închisorilor” cu un portret al filozofului Petre Ţuţea (1902-1991), care a făcut, sub regimul comunist, 13 ani de închisoare politică între anii 1948–1953 şi 1956–1964. Printre volumele sale se numără „Între Dumnezeu şi neamul meu”, „Bătrâneţea şi alte texte filosofice”, „Omul.Tratat de antropologie creştină”, „Filosofia nuanţelor” sau „Lumea ca teatru”.

Vă prezentăm, în exclusivitate, fragmente din volumul „321 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea”, editat de Humanitas, cu o prefaţă semnată de Gabriel Liiceanu.

Petre Ţuţea, care s-a născut pe 6 octombrie 1902, în satul Boteni (Muscel) în familia unui preot, a urmat liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung şi liceul Gh. Bariţiu din Cluj, apoi cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj, studiind formele de guvernământ la Universitatea Humboldt din Berlin.

A devenit, în urma studiilor universitare, doctor în drept administrativ, publicând articole, alături de studii de economie şi politică în presa anilor 1930, cu precădere în „Cuvântul” condus de Nae Ionescu. A fost un apropiat al acestuia, ca şi al lui Petre Pandrea, Mircea Eliade, Emil Cioran.

După o perioadă de simpatii de stânga, a devenit simpatizant al mişcării legionare, dar nu şi înscris în mişcare, iar în septembrie 1940 a ajuns înalt funcţionar la Ministerul Economiei Naţionale în guvernul naţional-legionar.

Sub regimul comunist, filozoful a făcut 13 ani de închisoare politică în anii 1948–1953 şi 1956–1964. După eliberarea din puşcărie a continuat să fie persecutat de Securitate, care i-a confiscat o serie de manuscrise (printre care „Tratatul de antropologie creştină”, ce i se va restitui după 1989).

A trăit înconjurat de tineri din boema bucureşteană a vremii şi publică sporadic, sub pseudonimul Petre Boteanu, în revistele şi almanahurile Uniunii Scriitorilor. A murit la Bucureşti în 3 decembrie 1991, după ce a fost „redescoperit“ de tinerii generaţiei post-1989 şi s-a bucurat de o scurtă perioadă de notorietate dublată de o intensă mediatizare.

VORBE MEMORABILE ALE LUI PETRE ŢUŢEA

„Mi-au dat 20 de ani muncă silnică fără motive”

EVZ vă prezentă, în exclusivitate, fragmente din volumul „321 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea”, editat de Humanitas, cu o prefaţă semnată de Gabriel Liiceanu.

„LIBERTATE"

Unde e omul, în imanenţă, absolut liber? Într-o bisericuţă de lemn din Maramureş, unde sacerdotul creştin vorbeşte de mistere, de taine, şi se lasă învăluit de ele ca şi credincioşii.

Omul e liber şi eliberat numai în templul creştin, acolo, în ritual, când se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă şi pe sacerdot, şi pe credincioşi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuieşti infinitul şi autonomia gândirii cu credinţa în Dumnezeul creştin: „Robeşte-mă, Doamne, ca să fiu liber“ (Imitatio Christi). (...)

Am învăţat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd şi lipsit de ruşine. Nu îi e ruşine să-şi chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul puşcăriei — numai omul e capabil de asemenea nebunie. Libertatea omului e partea divină din el. (...)

Am făcut o mărturisire într-o curte cu şase sute de inşi, în închisoarea de la Aiud.   Fraţilor, am zis, dacă murim toţi aici, în haine vărgate şi în lanţuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el! (...) 
   
RELIGIE

Religia este principiul uniformizator al speciei umane şi este singura salvare în care se poate vorbi de egalitate.

Nu poţi să spui că un pigmeu este egal cu mine, pentru că el nu-l are pe Dumnezeu, nu e un om întreg.

Religia transformă poporul într-o masă de oameni culţi. Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet şi a rămas religios şi un ţăran analfabet nu există nici o diferenţă.

Nivelul meu intelectual, chiar dacă sunt savant, nu depăşeşte nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul. Nici o ştiinţă nu te duce acolo.

Ştiinţa se mişcă asimptotic la absolut. Arta se mişcă asimptotic la absolut. Ştiinţa este sediul folosului şi arta este sediul plăcerii. Religia este sediul adevărului transcendent în esenţă şi unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situează peste ultimele speculaţii teoretice ale ştiinţei, prin adevărul absolut unic, care e Dumnezeu. Să vină un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o să-mi spună el? O babă care cade în faţa icoanei Maicii Domnului străbătută de absolut e om, şi ăla e dihor laureat. (...)

RUGĂCIUNE

Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu.Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om.
Am spus eu odată că dacă un preot din Bărăgan, când se roagă, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ăla înlocuieşte toată Academia Română…
 
SOLIDARITATE

Trei ore am vorbit atunci, în curtea închisorii, de Platon şi de Cristos. Zice colonelul: Vă rog să scrieţi ce-aţi vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Drăghici să spună că sunt solidar cu dumneavoastră. - Domnule colonel, cum să fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, că nu suntem solidari unii cu alţii… (...)

ŢUŢEA DESPRE ŢUŢEA

Eu nu sunt un om pitoresc, eu sunt un om grav. Cred că sunteţi de acord că, la rangul minţii mele, nu sunt pitoresc. Dar în presă apar pitoresc. Şi moare de plăcere mass-media când citeşte gogoşile astea.

Zice: aoleu, ce drăguţ e ăsta! Eu nu sunt un om drăguţ, eu sunt un om solemn.

I-am spus eu părintelui Stăniloae că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiţi? Popă, zic. Şi unde aveţi parohia? —N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot. (...)

Nae Ionescu le zicea unora că ar trebui să facă aşa ca ăla, arătând cu degetul către mine. Da, zice, ăla ne va conduce în viitor… Şi într-adevăr, i-am condus pe toţi… la puşcărie! (...)

„Eu am fost Petre Ţuţea”
 
Ca să scap de obsesia trecutului dramatic, contorsionat, dezgustător pe anumite laturi, nu-i aşa, şi neomenesc — mă situez în principiul actualităţii. V-am spus: nu fac biografie, nici autobiografie, trăiesc principiul actualităţii permanente… Eu am fost Petre Ţuţea.
Am avut şi discipoli… Nu se putea să nu am discipoli, fiindcă sunt un om vorbăreţ. Toată suferinţa mea se datoreşte poftei mele de a vorbi fără restricţii…

A fost întrebat un ţăran, în închisoare: ce înţelegi din tot ce spune Petre Ţuţea? Zice: nu înţeleg nimic, dar e o grozăvie! (...)

În închisoare, „am devenit un gânditor creştin” 

Când am văzut, în închisoare, că tot regimul care mi se aplică e inoperant — puteam eu, ca om, să-mi explic asta? Şi atunci m-am gândit că există o forţă supracosmică, transcendentă, numită Dumnezeu.

Numai El putea face isprava asta, ca eu să scap de înlănţuire. Pentru că, personal, nu mă pot dezlănţui şi elibera. Iar a vieţui acolo, la închisoare, fără asistenţa Lui nu se poate; au fost oameni care au murit… Atunci s-a născut în mine credinţa nelimitată în atotputernicia şi atotbunătatea divină.

Am devenit un gânditor creştin când mi-am dat seama că fără revelaţie, fără asistenţă divină, nu pot şti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot şti de unul singur. Când mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poţi cunoaşte sensul existenţei umane şi universale. (...)

„Nu mă interesează trecutul” 

Nu mă interesează trecutul. De câte ori mă întreabă cineva când m-am născut, spun că într-unul din anii trecuţi.

De când am ieşit din puşcărie mi se fac din când în când percheziţii şi sunt luat la Securitate pentru anchetă. La început mă anchetau grade mici.

Acum am ajuns la nivel de colonel. Unul din ăştia m-a întrebat zilele trecute de ce ponegresc regimul la Restaurantul Scriitorilor. I-am răspuns: Domnule colonel, eu la Restaurantul Scriitorilor întâlnesc tot felul de lume: oameni deştepţi, imbecili, scriitori,curve şi popi. Eu nu ştiu cu care din ăştia staţi dumneavoastră de vorbă. Dar, decât să vă spună ei, mai bine să vă spun eu cine sunt: sunt român, naţionalist, creştin, ortodox şi militarist. Părerea mea este următoarea: trebuie să ne înmulţim ca sardelele, să ne înarmăm până-n dinţi şi să terminăm cu popoarele limitrofe, căci n-au ce căuta în Europa. Visul meu e ca fiecare babă română să mulgă vaca cu cască militară pe cap.

Eu nu sunt orgolios deloc. Dar dacă cineva mă calcă pe nojiţe, mi-aduc aminte ce-am fost.

„Iacătă că n-am murit!” 

Toată viaţa am dorit să ajung în clanul conducător, pentru a face oamenilor binele cu carul… Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hăinuţă de puşcăriaş. Ne dădeau o zeamă chioară şi mămăligă friptă. M-au bătut… M-au arestat acasă. Nici nu ţin minte anul… Când m-au anchetat am leşinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari şi pe urmă la Aiud.

Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu laşitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase… Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi.

M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, dom’le? — N-am vorbit, dom’le. — Cum n-ai vorbit? — Păi împotriva voastră vorbeşte tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Şi mi-au dat 20 de ani muncă silnică fără motive. Mi s-a prezentat sentinţa de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?!

„La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs” 

Am fost solicitat, în închisoare, să scriu pentru revista „Glasul patriei”, ca şi Nichifor Crainic. Mi s-a părut ciudat să fii arestat şi să scrii, să meditezi. Adică să spui: vă mulţumesc că m-aţi arestat! Asta era o porcărie nemaipomenită, să obligi un deţinut să scrie.

El poate să-şi scrie memoriile, dar nu pentru tine, ăla care-l persecuţi…Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de ţăran din Muscel.

La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Şi toţi din generaţia mea au simţit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte. Eu nu ştiu dacă vom fi apreciaţi pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal.
E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.

Petre Ţuţea, românul

Am o legendă, dar legenda mea nu acoperă ideea de statuie. Nu sunt candidat la rangul de mare personalitate. Oricum, mi-e groază de o posteritate pur legendară. Înainte eram obsedat de ideea rămânerii a ceva după mine. Acum mă mai interesează ce rămâne după mine ca ză pada de anul trecut. M-am fâţâit aşa, un pic, în epocă… Eu nu îmi supravieţuiesc. Ca să rămâi în epocă trebuie să fii genial, or eu am fost numai inteligent. Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul.

Suferinţa, cea mai mare dovadă a dragostei lui  Dumnezeu.
Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este că suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui  Dumnezeu.(...)
Odată, în hol la Athénée Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv că fac speculă. Cu ce? i-am întrebat. Nu mi-au răspuns.Şi atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: „Cu idei, frate, cu idei!“
Uneori mă preocupă ideea „operei“ mele. Pentru că om de stat nu am fost, profesor nu am fost, scriitor nu am fost, da’ atunci — ce sunt? Că nici ultimul parazit care creşte în cutele societăţii nu sunt… Pesemne că sunt cineva dificil de fixat.
„Ce mai faceţi, domnu’ Ţuţea?“ — Mă simt asemeni unui vultur trist, care înălţat la zenit urinează asupra veacului douăzeci cu un dispreţ creştin. Am purtat ideile şi credinţa precum poartă vântul microbii” . ( Copyright Humanitas)
 
Gabriel Liiceanu despre Petre Ţuţea :
„A fost modificat de experienţa lagărului comunist”

„Am putea deci spune că ne aflăm, cu Ţuţea,în faţa celui mai lapidar gânditor român. Un om care a vorbit enorm în viaţa lui a reuşit să rostească, la sfârşitul ei, lucrurile esenţiale despre Dumnezeu, om, moarte şi eternitate în cele mai puţine cuvinte”, spune filozoful Gabriel Liiceanu, în prefaţa cărţii „322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea”,  publicată de Humanitas.

„A vorbit de fapt despre tot, dar a vorbit dinlăuntrul unei concepţii, adică al unei gândiri care şi a găsit reperele şi care se poate pronunţa, pe cont propriu, în orice privinţă. A vorbit despre om, dar întotdeauna despre om raportat la logica lui Dumnezeu; despre sfânt, erou, geniu şi idiot; despre impostor; despre libertate şi egalitate; despre cunoaştere şi adevăr; despre democraţie şi liberalism; despre comunism; despre rugăciu ne şi credinţă; despre revelaţie şi inspiraţie; despre politică, despre ştiinţă, despre creaţie, despre tehnică. A vorbit apoi despre popoarele lumii şi despre comunitatea oamenilor înlăuntrul căreia şi-a petrecut destinul: despre poporul român. A vorbit, în sfârşit, despre sine.

A vorbit despre toate acestea într-un mod răspicat, gândul căzând de fiecare dată peste problemă cu o verticalitate vertiginoasă, sub forma unei teribile coliziuni, în urma căreia adevărul rămâne să se ivească de la sine, părând să spună că, aşa simplu cum este, el nu are nevoie de cine ştie câte cuvinte pentru ca să poată apărea. Întreaga gândire a lui Ţuţea stă sub această dimensiune a simplului şi a răspicatului, categorie de stil, care deschide drumul deopotrivă către apariţia adevărului şi către formularea lui. Nu demonstraţia, ci enunţul irevocabil dă contur acestei gândiri. Radicalitatea ei, tranşanţa, caracterul de definitiv şi lapidaritatea care se desprind din   fiecare formulare decurg toate din faptul că Ţuţea pare să redescopere pe cont propriu cele câteva adevăruri eterne în care stă lumea, această redescoperire sprijinindu-se la rândul ei pe o logică eternă, adică pe familiaritatea cu „logica lui Dumnezeu în mersul ei natural pe pământ“.

Să adăugăm la toate acestea un soi de firesc al raportării la lucrurile ultime, deopotrivă hâtru şi solemn, pe care i-l provoacă şi înlesneşte originea sa ţărănească. Ţuţea este un ţăran din Muscel trecut prin Universitatea din Berlin şi care, în mod esenţial, rămâne să se comporte cognitiv — remodelând cultural resursele inteligenţei — ca ţăran.

Prin felul de a se exprima, Ţuţea trimite cu gândul la un personaj al lui Creangă, modificat de experienţa lagărului comunist, de cunoaşterea cultă a Bibliei şi de lectura temeinică a metafizicii lui Kant. Faptul că, pe de altă parte, Ţuţea a fost adesea apropiat de Socrate vine tot din afectarea colocvialităţii discursului, din capacitatea de a exprima sensurile supreme cu cele mai umile cuvinte, limbajului filozofiei fiindu-i uneori preferat, ca şi în cazul lui Socrate, cel al căruţaşilor, fierarilor şi tăbăcarilor.

Aşa se face că forţa formativă a acestor cincizeci de pagini dactilo poate fi cu mult mai mare decât o operă academică în douăzeci de volume”, apreciază Gabriel Liiceanu.

PARCURS LITERAR

Cărţile lui Ţuţea

Volume publicate postum, sub îngrijire editorială:

• - „Mircea Eliade” (Biblioteca revistei „Familia“, Oradea, 1992)
• -„Între Dumnezeu şi neamul meu” (Fundaţia Anastasia, Bucureşti, 1992)
• -„Bătrâneţea şi alte texte filosofice” (Editura Viitorul românesc, Bucureşti, 1992)
• -„Omul. Tratat de antropologie creştină”( Editura Timpul, Iaşi, 1992)
• -„Philosophia perennis” ( Editura Icar, Bucureşti, 1992)

• -„321 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea” (Editura Humanitas, Bucureşti, 1993)
• - „Filosofia nuanţelor. Eseuri. Profiluri. Corespondenţă” (Editura Timpul, Iaşi, 1995)
• -„Ieftinirea vieţii. Medalioane de antropologie economică” (Editura Elion, Bucureşti, 2000)
• -„Reformă naţională şi cooperare” (Editura Elion, Bucureşti, 2001)
•  -„Anarhie şi disciplina forţei” ( Editura Elion, Bucureşti, 2002)

Se va renunţa la minciuna IRRD ?

Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 ( IRRD ) este o creaţie a guvernării PDSR/PSD Iliescu-Năstase din anul 2004.

Legea prin care este înfiinţat este Legea 556 din 7 decembrie 2004, iar nominalizarea membrilor Colegiului Naţional s-a făcut conform legii, prin Decretul 1151 din 14 decembrie 2004, prerogativă a preşedintelui României, la acea dată Ion Iliescu.

Evident că pe listă apar, cu foarte mici excepţii, persoane apropiate acestuia, unele cu o activitate cel puţin dubioasă înainte şi în timpul "revoluţiei".

Să observăm datele adoptării legii şi decretului: între cele două tururi de scrutin, respectiv imediat după cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 2004, în scopul de exploatare electorală şi mai apoi de a plasa oameni "siguri" în poziţii oficiale.

Nu insist asupra "activităţii" Institutului, evident este centrată pe perpetuarea minciunilor asupra evenimentelor din decembrie 1989.
În condiţiile calităţii lui Ion Iliescu, de cercetat penal în dosarul decembrie 1989, şi a dubiilor întemeiate asupra activităţii, componenţei şi utilităţii Institutului, se pune problema dacă acesta mai trebuie să existe, fiind finanţat de la bugetul de stat.

O aşa-zisă initiativă legislativă de desfiinţare a institutului a avut-o senatorul PNL Puiu Haşotti, la 8 decembrie 2006, adică cu circa 10 zile înaintea asumării Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România de către preşedintele Traian Băsescu, iniţiativă menită a deruta votanţii PNL asupra adevăratei linii politice a PNL. Evident, iniţiativa legislativă a fost retrasă în februarie 2007, când deja se stabilise scoaterea de la guvernare a PDL şi suspendarea preşedintelui.

Cât va mai continua sfidarea românilor, pe banii lor ?

RECHIZITORIU

Pe siteul Asociaţiei 21 DECEMBRIE 1989 :

RECHIZITORIU

33 de întrebări adresate cercetatului penal Ion Iliescu,

fost preşedinte al României (1990-1996; 2000-2004)

- scrisoare semnată de 36 de organizaţii civice şi sindicale -

Spre informare:


D-lui Traian Băsescu – Preşedintele României

D-lui Emil Boc – Prim-Ministru

D-lui Cătălin Predoiu – Ministrul Justiţiei

D-lui Virgil Andreieş – Preşedintele CSM

D-nei Laura Codruţa Kovesi – Procuror general


D-lui Jose Manuel Durao Barroso - preşedintele Comisiei Europene

D-lui Jerzy Buzek - preşedintele Parlamentului European

D-lui Jacques Barrot – vicepreşedintele Comisiei Europene, comisar pentru Justiţie

D-lui Anders Fogh Rasmussen - secretar general al NATO

D-lui Mark Gitenstein - ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România


Domnule Iliescu,

Astăzi 22 Decembrie 2009, la 20 de ani de la declanşarea genocidului neocomunist pentru care sunteţi cercetat penal, vă scriem pentru a cincea oară, în speranţa că măcar acum vă veţi căi şi veţi răspunde onest şi punctual, nu în stilul comunist în care ne-aţi răspuns în 2007 (anexăm răspunsul dvs de atunci).

Domnule Iliescu, în numele celor peste 700 de personalităţi ale elitei societăţii româneşti şi a celor 45 de organizaţii civice şi sindicale (reprezentând peste un milion de cetăţeni) care au semnat apelul pentru condamnarea crimelor comunismului, vă adresăm următoarele întrebări faţă de care aveţi obligaţia morală să răspundeţi:

1. De ce în 1956-57 aţi ordonat reprimarea şi arestarea studenţilor prodemocratici?

2. De ce în 1968 aţi ordonat reprimarea şi arestarea studenţilor care colindau în ajunul Crăciunului?

3. De ce în 1968 aţi agresat studente pentru a le smulge lanţişoare cu cruciuliţe ascunse sub bluze?

4. De ce i-aţi scris osanale dictatorului Ceauşescu şi soţiei sale pentru ca apoi să-i trimiteţi în faţa plutonului de execuţie?

5. De ce în 1989 aţi sfidat celebrarea Naşterii Domnului şi aţi ordonat uciderea soţilor Ceauşescu chiar în prima zi de Crăciun?

6. De ce Ceauşescu a fost condamnat la moarte pentru 162 de morţi (înregistraţi până la 22 decembrie 1989), iar cei vinovaţi pentru 942 de morţi (înregistraţi între 22 şi 27 decembrie 1989, adică de 6 ori mai mulţi) nu au fost nici măcar inculpaţi până în prezent? De ce, imediat după ce aţi preluat puterea, masacrul a luat proporţii uriaşe, fiind ucişi de şase ori mai mulţi oameni, cu toate că armata trecuse de partea poporului înainte de fuga lui Ceauşescu?

7. De ce genocidul neocomunist a fost declanşat în seara zilei de 22 decembrie 1989, imediat după ce sute de mii de manifestanţi au scandat în Piaţa Revoluţiei „Fără comunişti!” şi „Jos comunismul!”, ca replică fermă la discursul comunist pe care aţi încercat să-l rostiţi?

8. De ce, după 22 decembrie 1989, i-aţi numit miniştri tocmai pe autorii masacrului de la Timişoara din 17-18 decembrie 1989 - respectiv pe Chiţac la Interne şi pe Stănculescu la Apărare - în loc să cereţi judecarea şi condamnarea lor? Pentru că v-aţi gândit că veţi mai avea nevoie de aceşti criminali şi la acţiunile crimele care vor urma, adică cele din ianuarie, din februarie şi mai ales la cele din iunie 1990?

9. De ce vă consideraţi revoluţionar când de fapt aţi fost implicat în genocidul neocomunist înfăptuit chiar pentru salvarea activiştilor comunişti şi securişti?

10. De ce, după fuga şi arestarea lui Ceauşescu ăn 22 decembrie 1989, nu a fost posibilă o revoluţie de catifea precum au avut toate fostele ţări comuniste europene, chiar şi Uniunea Sovietică. Nicăieri nu s-au înregistrat victime, cu excepţia României, unde, după ce aţi preluat puterea, masacrul a luat proporţii uriaşe. De ce?

11. De ce aţi decis mituirea pe bani publici a revoluţionarilor? De ce aţi preschimbat ucigaşii în revoluţionari? Pentru a cumpăra tăcerea lor?

12. De ce aţi sechestrat şi aţi deturnat revoluţia prin masacru? De ce aţi uzurpat puterea de stat? Pentru ca activiştii comunişti şi securişti să rămână la putere şi să scape de pedeapsa cuvenită pentru crime şi fărădelegi? Iată ce a declarat generalul-magistrat Dan Voinea care a instrumentat dosarul revoluţiei şi care a fost înlăturat tocmai pentru că a spus adevărul: „În decembrie 1989 scopul era deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată.”, “Dupa 22 decembrie 1989, comuniştii au tras ca să rămână la putere. Şi au ramas!”.

13. Cităm din scrisoarea dvs din 2007 către noi: “am fost obligaţi la o schimbare violentă de sistem politic.” Cine şi de ce v-a obligat la violenţă, în condiţiile în care manifestanţii paşnici scandau: “Fără violenţă!”? De ce genocidul ar fi fost inevitabil?

14. Vă cităm din nou: “Nu am luat de unul singur deciziile pe care mi le imputaţi, decizii care au fost necesare pentru a ne atinge obiectivele care ţin de interesul naţional”. Cine a mai decis împreună cu dvs aceste decizii? La ce obiective de interes naţional vă referiţi? Vă cităm în continuare: “Nu eu am condus Executivul, cel care a gestionat aceste probleme şi a aplicat legile”. De ce nu aveţi curajul să vă asumaţi răspunderea pentru actele dvs. şi aruncaţi vina pe fostul prim-ministru?

15. În scrisoarea dvs pretindeţi că “s-a tras (în dvs) în zilele 22, 23, 24 şi 25 decembrie 1989, şi în cei care au format conducerea provizorie a statului”. Precizăm că în acele zile au fost ucişi 942 de oameni şi au fost răniţi mii de oameni. De ce aşa-zişii terorişti “fideli lui Ceauşescu”, care “trăgeau din toate poziţiile”, nu au reuşit să-i nimerească chiar pe cei care i-au luat locul lui Ceauşescu şi au ordonat uciderea lui. În schimb, “teroriştii” i-au nimerit tocmai pe cei care nu prezentau nici un pericol: manifestanţi inofensivi şi neînarmaţi. De ce nu a fost judecat nici măcar unul dintre “teroriştii” pe care ni aţi prezentat ca autori ai măcelului?

16. Cităm din Rechizitoriul publicat de procurori în 1999: „În primele zile ale evenimentelor - dar şi după aceea - prin declaraţii publice (…) s-a acreditat ideea că principalii vinovaţi (…) sunt teroriştii. Întreţinerea acestei diversiuni a căpătat credibilitate prin afirmaţiile făcute pe postul naţional de televiziune de către persoane importante ale noii puteri, ca de exemplu Ion Iliescu: «Acţiunile diversioniste, teroriste, criminale, a grupelor de terorişti vor să împiedice funcţionarea noii puteri şi să destabilizeze societatea noastră. (…) Teroriştii acţionează din clădirile locuite, chiar din apartamente, (…) este o perfidie fără seamăn, o cruzime…(…) Teroriştii nu sunt în uniformă, ei sunt civili! De multe ori caută să creeze confuzie – şi-au pus şi banderole ca să fie confundaţi cu oameni din formaţiunile acestea organizate, cetăţeneşti şi să creeze confuzie. Împuşcă din orice poziţie. De aceea este important ca cetăţenii să nu acţioneze pentru că pot fi confundaţi cu teroriştii şi să cadă victimă confruntărilor cu unităţile militare». Aşadar, după ocuparea mijloacelor de informare în masă, s-a declanşat o vastă operaţiune de diversiune căreia i-a căzut victimă populaţia română. (…) Cetăţenii români nu aveau de unde să ştie că ceea ce se petrece sub ochii lor era de fapt una dintre cele mai mari diversiuni de acest fel din istorie. Dar în lupta pentru putere din acele zile nu interesa faptul că din cauza diversiunii erau luaţi prizonieri, răniţi sau ucişi oameni nevinovaţi…». De ce, domnule Iliescu, aţi făcut una dintre cele mai mari diversiuni de acest fel din istorie? Pentru ca poporul să stea acasă şi să nu mai scandeze în Piaţa Revoluţiei „Fără comunişti!” şi „Jos comunismul!”? Pentru ca să nu se nască din mulţimea de manifestanţi un lider real?

17. De ce ofiţerii superiori, chiar şi generalii, au executat ordinele dvs? Aveţi grad de ofiţer superior în vreun serviciu secret?

18. De ce, începând din ianuarie 1990, manifestanţii la marşurile şi mitingurile de comemorare a măcelului din decembrie 1989 au scandat cu insistenţă: “Iliescu a tras în noi după 22!”, “Iliescu judecat pentru sângele vărsat!”? Aţi fost preşedintele României tocmai pentru a nu fi judecat?

19. De ce aţi refuzat sistematic să răspundeţi la întrebările procurorilor? De ce violaţi articolul 16 din Constituţie care spune că “nimeni nu este mai presus de lege”?

20. De ce, dacă sunteţi nevinovat, vă e frică de judecată?

21. De ce, timp de aproape 12 ani cât aţi fost şeful statului, Justiţia nu a cercetat crimele în care aţi fost implicat în decembrie 1989 şi în iunie 1990?

22. Dacă pretindeţi că aţi fost ţinta principală a aşa-zişilor terorişti, de ce nu aţi acţionat deloc pentru judecarea lor?

23. Dacă aţi fost implicat în acte de dezonoare, de ce sunteţi preşedinte de onoare al PSD?

24. De ce, abuzând de funcţii, violaţi Justiţia şi faceţi presiuni politice pentru ascunderea adevărului despre istoria recentă a României?

25. Cu excepţia lui Miloşevici, nici un alt fost şef de stat din Europa postcomunistă nu a făcut atât de mult rău ţării sale. De ce aţi făcut atât de mult rău şi de ce nu regretaţi?

26. Ceauşescu ne-a lăsat fără datorii internaţionale, iar cota de simpatie faţă de România era enormă la data de 22 Decembrie 1989, înainte să preluaţi puterea, adică înainte de deturnarea revoluţiei prin masacru. De 20 de ani încoace puteam trăi mult mai bine decât trăim. De ce aţi sacrificat poporul român?
27. De ce încercaţi să controlaţi istoria? Pentru a vă pune la adăpost faţă de învinuiri în crimele revoluţiei? V-aţi rezervat rolul de preşedinte al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 pentru ca “istoria” revoluţiei să fie scrisă cu mâna celor prezidaţi de dvs, nu cu mâna Justiţiei pe care o călcaţi în picioare ?

28. Domnule Iliescu, conform rechizitoriului procurorilor din august 2007 sunteţi principalul responsabil al fratricidului din 13 iunie 1990, întrucât aţi luat decizia reprimării din iunie 1990, aţi coordonat-o personal depăşindu-vă atribuţiile, aţi ordonat intervenţia militară cu muniţie de război şi TAB-uri pentru reprimarea manifestanţilor din Piaţa Universităţii - ceea ce a avut ca urmare moartea şi rănirea prin împuşcare a mai multor persoane, aţi implicat foarte mulţi oameni în crime, inclusiv pe generalul Chiţac Mihai şi alţi ofiţeri superiori trimişi în judecată, care au susţinut în declaraţiile lor că n-au facut altceva decat să execute ordinele directe ale dvs şi ale colaboratorilor dvs. De ce?

29. De ce aţi orchestrat fratricidul din iunie 1990 cu mii de victime directe: morţi, mii de răniţi din care peste 500 spitalizaţi, peste 1300 de arestaţi ilegal şi torturaţi în unităţi militare, femei violate de militari în unităţi militare, nenumărate distrugeri materiale şi uriaşe pagube financiare?

30. Cităm din Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste: «În iunie 1990, manifestaţia a fost reprimată cu o bestialitate fără precedent, şocând întreaga lume civilizată şi compromiţând extrem de grav imaginea României. (…) Represiunea tipic comunistă a manifestaţiei (anticomuniste) din Piaţa Universităţii, a presei libere, a partidelor democratice şi a societăţii civile a fost organizată de către puterea politică cu implicarea SRI, a Armatei şi a Poliţiei. Potrivit declaraţiilor generalului-magistrat Dan Voinea, care a cercetat, prin Ministerul Justiţiei, evenimentele din iunie 1990: „SRI e foarte implicat. În aducerea minerilor, în represiune, în conducerea minerilor prin Bucureşti. (…) Dar SRI-ul mai e implicat în monitorizarea manifestaţiei din Piaţa Universităţii şi a avut aşa-numitul grup
Dâmboviţa care a acţionat permanent în Piaţă”. „S-a dorit instaurarea terorii”. „A fost un atac terorist, prin implicarea acestor forţe într-o acţiune violentă, care nu a fost justificată de împrejurările politice”. „Represiunea din 13-15 iunie 1990 este urmarea celei din decembrie 1989, pentru că a fost îndreptată împotriva aceluiaşi gen de manifestanţi”. „În decembrie 1989 scopul era deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată”. Putem conchide că regimul politic instalat după căderea oficială a comunismului a fost de esenţă neocomunistă.» De ce, domnule Iliescu, aţi deturnat caracterul anticomunist al revoluţiei şi aţi instaurat un regim neocomunist?

31. Revoluţia din 1989 a condamnat crimele comunismului. Dacă vă consideraţi principalul exponent al revoluţiei, de ce sunteţi împotriva condamnării acestor crime?

32. De ce aţi patronat reconsolidarea oligarhiei securisto-comuniste şi acapararea, de către aceasta, a puterii economice prin privatizări frauduloase?

33. De ce nu vă căiţi?

Domnule Iliescu, reprimarea revoluţiei anticomuniste a fost cea mai mare crimă a regimului comunist din România, în contextul internaţional dat. Un masacru uriaş în condiţiile în care în celelalte foste ţări comuniste din Europa comunismul a căzut fără nici o picătură de sânge. Nici măcar în Uniunea Sovietică. Raportul de condamnare a crimelor comunismului, declarat document de stat la 18 Dec. 2006, v-a condamnat din punct de vedere moral pentru crimele istorice în care aţi fost implicat. A mai rămas judecata prin Justiţie şi, evident, Judecata de apoi. Dacă sunteţi nevinovat, de ce o evitaţi pe prima şi o nesocotiţi pe a doua?

Aşteptăm ca măcar în al 12-lea ceas să aveţi demnitatea să răspundeţi pentru faptele dvs.

22 Decembrie

Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului

http://www.gds.ong.ro/apel.htm

http://www.libertates.com/en/articles/40-appeal-for-the-condemnation-of-the-criminality-and-illegittimacy-of-communism.html

Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte

Societatea Timişoara, Florian Mihalcea - Preşedinte

Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv

Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban - Preşedinte

Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, Romeo Moşoiu – Senior

Fundaţia Culturală Timpul, Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte

Fundaţia Culturală Memoria – filiala Argeş, prof.univ.Ilie Popa - Preşedinte

Fundaţia Icar, Dr. Camelia Doru – Preşedinte

Romanian-American Network Inc. NGO - Chicago, SUA - Steven V. Bonica - Preşedinte

Asociaţia Cives, Ioan Roşca – Preşedinte

Grupul de acţiune Noii Golani

Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu - Vicepreşedinte

Fundatia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros - Vicepreşedinte

Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte

Organizaţia luptătorilor pentru apărarea drepturilor omului, I.Leşu - Preşedinte

Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte

Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte

Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte

L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte

Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte

Consiliul Român American, Neculai Popa - Preşedinte

Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte

Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte

Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte

Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte

Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea - Preşedinte

Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte

Grupul văduvelor de eroi martiri

Federaţia sindicală “Solidaritatea – Virgil Săhleanu” a siderurgiştilor din România

Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu - Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea Hunedoara

Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte

Sciziunea parazit

Scris pe blogul lui TRU de la Europa Liberă 

E societatea românească polarizată? După alegeri prezidenţiale decise de mai puţin de un procent, concluzia pare inevitabilă. Românii sînt, cum se spune în limbaj sociologic, „polarizaţi” sau, cum se tot repetă prin ziare, „rupţi în două”. Mai departe, conform acestei teorii, societatea românească ar fi divizată dramatic între dreapta şi stînga.

Tabloul e verosimil, mai ales pentru că e măsurat precis de alegerile repetate ale ultimilor doi ani. Şi parlamentarele şi europarlamentarele şi prezidenţialele au fost decise aproape microscopic de competiţia a două blocuri aproape egale. De fiecare dată a cîştigat blocul PD-L-Băsescu sau, cu o expresie a politologilor, blocul dreptei. Măsurătorile sugerează dar realitatea e mult mai complicată.

În primul rînd, ideea dezbinării româneşti nu e nouă. Ea are o carieră istorică prodigioasă şi a însoţit în chip de concluzie comentariile despre societatea românească, indiferent de situaţia politică dată, într-un moment sau altul. În al doilea rînd, mesajul trimis de cifre nu e chiar atît de precis pe cît pare. Adevărat, alegerile s-au terminat, în mod repetat, cu un rezultat apeoape egal dar asta nu înseamnă că alegătorii au votat egal cu dreapta, respectiv stînga. Diferenţa e dată de votul substanţial (de pînă la 20%) pentru Partidul Naţional Liberal. Liberalii au trecut practic în tabăra stîngii şi sînt aliaţi, pe faţă sau în ascuns, de aproape 5 ani, cu socialiştii. Însă alegătorii care au votat PNL au votat, în principiu, valorile dreptei. Votul lor a fost împins de liderii patidului în alianţe cu socialiştii sau a fost canalizat la prezidenţiale spre Mircea Geoană, liderul sociliştilor. Aşa a apărut situaţia de egalitate strînsă de la prezidenţiale. Ea nu reflectă, însă, opţiunea de fond a aproape 20% din elctorat care susţine valorile dreptei. Raporturile stînga dreapta nu sînt, deci, efectiv egale şi, din acest punct de vedere, sciziunea perfectă a societăţii româneşti e o iluzie.

În sfîrşit, votul românilor respectă, mai curînd, o distribuţie regională decît o ierarhie fixă pe întregul terioriu naţional. Această situaţie a fost confirmată la toate cele trei scrutinuri ale ultimilor doi ani. Ea spune că Transilvania, Banatul şi cîteva din oraşele mari din sud şi vest votează constant şi în bloc partidele şi candidaţii dreptei. În acelaşi timp, sudul votează constant partidele şi candidaţii stîngii. Bucureştiul e în transformare şi s-a deplasat considerabil spre stînga. Moldova, cu exepţia parţială a Moldovei de Nord, oscilează dar reţine o veche afinitate cu stînga. Prin urmare, opţiunile alegătorilor sînt date, în mare măsură, de nivelul de dezvoltare regională şi, în cazul Bucureştiului, de factori culturali ca şi de fenomene tipice pentru o mare metropolă (deplasarea tinerilor şi a claselor profesional-intelectuale spre atitudinea critică generală a stîngii, respectiv apariţia unei clase de sezonieri şi funcţionari dependenţi de comenzi de stat sau de birocraţia de stat).

Tabloul politic al României spune ceva destul de diferit de clişeul care împarte ţara şi opţiunile ei în două părţi şi tabere egale. Un sector de aproximativ 30% rămîne fixat în jurul partidului de stînga creat acum 20 de ani de Ion Iliescu. Acest grup rezistă de cîţiva ani buni la dimensiunile actuale dar nu trebuie uitat că s-a înjumătăţit faţă de nivelul anului 1990. Un segment de aproximativ 30% optează pentru PD-L, partidul care a preluat, în ultimii 10 ani, funcţia principală a dreptei şi a centrului-dreapta. Restul electoratului e mult mai aproape de soluţiile politice de dreapta, fie că votează PNL, fie că votează UDMR - partidul maghiarilor dar şi al unui program moderat de dreapta.

Impresia de ruptură e, de fapt, amplificată de stilul politic românesc foarte declarativ şi radical. În plus, mass-media s-a obişnuit să agite clişee care sugerează dramatism şi oferă astfel un bun pretext de jurnalism politic virulent. Faimoasa sciziune românească e un subiect parazit.

Barry Christmas !

Ornamente specifice la Pomul de Crăciun de la Casa Albă.


După Big Government.

Bwak-Bwak ! Obama !

Ornamentele clasice, însoţite de ornamente noi , de concepţie modernă:

Meow, meow ! Mao!

Travestitul/a Hedda Lettuce

Hooo-hooo-hooo ! Mount Rushmore !

O spune Ducu Hâncu. Subscriu.

La Madame Blogary :

Un pahar cu gheață, de Crăciun.

De ce Stînga dăunează grav sănătății.

Periodic, aud si eu, ca omul, faimoasa mantra: “Pentru echilibru, armonie, pace sociala, avem nevoie deopotriva de dreapta si de stinga”.

Ba nu, doamna. Ba nu, domnule. N-avem.

Pentru sanatate, n-avem nevoie de ciuma. Ea exista, dar nu ne este de folos.

Mai rar, ce-i drept, o aud si pe-aia, buna de tot, cu: “De fapt, se poate spune ca primul comunist a fost Iisus”.

Ba nu, doamna. Ba nu, domnule. N-a fost.

Iisus n-a recomandat niciodata minciuna, furtul si crima, ci dimpotriva.

Si, evident, hitul evergreen: “Omul e masura tuturor lucrurilor”.

Ba nu, doamna. Ba nu, domnule. Nu e.

Omul e supus greselii, iar masura tuturor lucrurilor nu poate fi greseala.

Acum, mai mult ca oricind. Fiindca, iata, vine Craciunul. Au trecut 20 de ani.

Iar eu unul, tot nu pot fi de acord. Am incercat, am facut eforturi, dar degeaba. Zero. Nada. Zilch. Iata si de ce.

Luati un pahar. Umpleti-l cu cuburi de gheatza. Turnati apa, pina la buza paharului – cu grija, sa nu dea pe dinafara. Asa. Lasati-l pe masa, la vedere. Cititi mai departe.

Cea mai mare frauda stiintifica din istorie este Sfirsitul Lumii prin Incalzire Globala Antropogena (provocata de om, prin industrializare).

Ea este consecinta fireasca, ba chiar obligatorie, a celei mai mari fraude intelectuale din istorie : Lumea Perfecta. Paradisul, aici, pe Pamint.

Adica, Ideologia.

Adica, Stinga.

Ideologiile, fara exceptie, sint retete ale lumii perfecte. Deci, aberatii. Lumea perfecta cere oameni perfecti. Daca observati, natura umana e, prin definitie, imperfecta. Lume perfecta n-are cum sa existe. Drepta e anti-ideologica pentru ca a inteles acest marunt detaliu. Stinga n-are DE CE ce sa o faca : fiind imperfect, adica supus greselii, omul e mereu gata sa creada aberatii. Si sa comita orice aberatie, in numele perfectiunii. Trebuie doar motivat, cu Mesajul Corect.

Aberatiile respective se numesc: minciuna, furtul si crima, in numele Binelui Public.

Minciuna este propaganda. Gen : “Murim cu totii de la Incalzirea Globala”.

Furtul este confiscarea proprietatii – inclusiv prin impozitare. (Proprietate inseamna detinerea legala a oricarei valori, iar banii cistigati cinstit sint, deh, o valoare. Mai insist un pic, in beneficiul partizanilor “impozitarii progresive” – adica impozite mai mari pentru cine cistiga mai mult. Democratia se bazeaza pe ideea egalitatii in fata legii. Nu si la impozite? Nu, raspunde inca din 1848 Manifestul Partidului Comunist. Va mai dau si un scurt citat din George W. Bush, intr-un discurs despre Starea Natiunii: “Celor ce vor sa plateasca impozite mai mari, le reamintesc ca Fiscul primeste oricind donatii sub forma de cecuri, carti de credit si bani gheata”).

In fine, Crima. Ea e Incununarea Operei – si e inevitabila. E vorba, pe de o parte, de eliminarea adversarilor. Se recurge la Gulag, Canal, Aiud, sau direct la executii. Pe de alta parte, e vorba de rasplatirea maselor largi de oameni ai muncii, recompensate cu saracie, foame, frig, boli, fenomene care scurteaza simtitor speranta de viata. Si nu ne referim doar la dictatura. In social-democratiile occidentale, pensionarii care mor de frig si de foame in casele lor, caci nu le ajunge pensia, sau crapa parasiti in aziluri (modelul Britanic e plin de invataminte) nu pot avea, evident, decit motive de satisfactie.

Acum 20 de ani, Stinga s-a speriat rau. Credea ca i-a sunat ceasul. Apoi a revenit la uneltele care au consacrat-o, continuindu-si magnific drumul: din marxista, a devenit Social-Democrata si, mai ales, Ecologista. In continuare, minte, fura si omoara linistita. In urale, aplauze, fanfare si premii, fie Oscar, fie Nobel.

Dupa cum stiti, sintem pe duca din cauza emisiilor industriale de bioxid de carbon. Nu li se zice asa, ci “emisii de carbon”, fiindca suna mai dramatic. Murim sufocati de carbuni! Ca pe vremea lui Dickens!

Va mai uitati la paharul cu gheata? Observati ceva? Parca, parca ? In regula, continuam.

De combaterea Incalzirii Globale Antropogene se ocupa un organism ONU numit IPCC ( Comisia Inter-guvernamentala privind Schimbarea Climei). IPCC publica rapoarte despre Sfirsitul Lumii. Concluzia e ca daca temperatura globala creste cu mai mult de 2 grade Celsius, gata!

Problema IPCC e simpla : minte de ingheata apele. La propriu.

Temperatura atmosferica globala n-a mai crescut din 1998, iar de doi ani este in scadere. Nu si in rapoartele IPCC, unde temperatura e in crestere. Trucul e simplu: se aleg doar masuratori din zone cu temperaturi mai ridicate. Cel mai recent exemplu : din datele culese in Rusia, au fost retinute doar un sfert din masuratori. Ati ghicit, restul de 75% aratau ca temperatura e in scadere.

Asta e insa floare la ureche.

Datele stiintifice folosite chiar de IPCC arata ca NICIODATA in istoria masurabila a Pamintului, cresterea bioxidului de carbon in atmosfera n-a provocat cresterea temperaturii. Si au existat perioade cu concentratii mai mari decit azi. Este exact INVERS : cresterea temperaturii este urmata de cresterea bioxidului de carbon. Transferata in medicina, teza ecologista a incalzirii globale ar suna cam asa : Infarctul de miocard provoaca obezitate! Un fenomen des intilnit, altfel.

Si ajungem si la partea cea mai emotionanta. Cea cu ursii polari care mor inecati, pentru ca se topeste gheata. Ursii respectivi au fost filmati in perioada cind, in mod normal, ca in fiecare an, gheata se topeste. Regretabil, dar citiva s-au inecat. Un exemplu clasic de manipulare emotionala a publicului. In realitate, ursuletii polari nu dispar, ci se inmultesc, bine-mersi. Iar la poli, gheata nu scade, ci creste. Cu exceptia citorva zone, unde se topeste. Probabil, din cauza temperaturilor ridicate din stincile de sub gheatza. Cauza exacta nu se cunoaste, n-au fost bani decit pentru studierea atmosferei, nu si a fenomenelor geologice.

Dar daca, totusi, gheata se topeste? Nu acum, neaparat. In cincinalul viitor, sa zicem. Nu e bine sa fim pregatiti? Sa reducem “emisiile de carbon”, ca sa salvam planeta de Potop?

Ei, a venit momentul sa va uitati bine la pahar. Conform IPCC, daca temperatura creste cu mai mult de 2 grade Celsius, incep inundantiile catastrofale, din cauza topirii calotelor polare. Daca temperatura creste cu 6 grade, adio! O sa fie ca pe vremea lui Noe.

Cu alte cuvinte, pina acum apa din pahar ar fi trebuit sa se reverse pe masa, caci cuburile de gheata s-au topit.

Se remarca in schimb ca masa a ramas uscata, iar nivelul apei in pahar a scazut vizibil. Deh, prin topire, apa inghetata pierde din volum. Se invata la fizica, in scoala generala. Dar cu toata panica asta, cu tot tambalaul de la Copenhaga, ce sa-i faci, lumea uita.

Data viitoare cind va intilniti cu adeptii apocalipsei climatice, umpleti un pahar cu gheata, completati cu apa pina la margine, si asteptati pina se topeste gheata. Veti afla, cu siguranta, ca in natura, lucrurile sint mult mai complicate. Iar in numele Ideologiei, prin topire, gheata poate chiar sa se dilate.

De aceea, ar trebui sa acceptam impozite cit malul, care sa sugrume economia. Ar trebui sa fim de acord sa ne dez-industrializam. Ar trebui sa le refuzam napastuitilor lumii sansa prosperitatii, la care se ajunge prin industrializare. Omenirea ar trebui sa arunce trilioane de dolari pe cai verzi pe pereti, pe tehnologii “verzi” care fie nu sint bune de nimic, fie polueaza si mai mult, in loc sa cheltuie acum, pe loc, trilioane de dolari ca sa lupte cu saracia, cu mizeria, cu foametea, cu bolile care ucid pe capete. Pe scurt, cu dictatura.

Toate ideologiile duc la dictatura. Ecologismul e o Ideologie. Un model de lume perfecta. O aberatie, ca toate ideologiile. Iar daca n-ati retinut, toate ideologiile sint de stinga. Nu exista “ideologie de Dreapta”. Dreapta e anti-ideologica, pentru ca a inteles ca lumea perfecta exista numai in Ceruri. (Daca nazismul si fascismul vi se par de dreapta, mai reflectati).

Poate sa vi se para o gluma, ecologeala asta, dar lucrurile inainteaza metodic. Copenhaga n-a adus rezultatele dorite? Nu-i nimic, urmeaza Mexico City. Si tot asa, pina cind emisia de bioxid de carbon va fi pedepsita prin impuscare, conform legii.

Sau, poate nu. Un om mai de demult, Lincoln pe numele lui, zicea ca nimeni nu poate prosti mereu, pe toata lumea.

Corect. Eu trag speranta ca, mai devreme decit mai tirziu, gogorita Incalzirii Globale Antropogene o sa se spulbere. Stiintific, asa ar fi normal.

Mda. Stiintific, comunismul ar fi trebuit incercat intii pe soareci, nu pe oameni. Din pacate, n-a fost sa fie.

Deocamdata, peste gheata din paharul meu, o sa torn niste whisky, pina la margine, si o sa va doresc Sanatate si La Multi Ani!

Desigur, cu Dreapta, caci Stinga nu face deloc bine la sanatate.

Alexandru Hancu.